Pagina principala / Editorial / Politicianul-afacerist demisionar: un dublu pericol pentru societate

Politicianul-afacerist demisionar: un dublu pericol pentru societate

Valul de demisionari din PSD nu reprezintă absolut deloc o surpriză. În condiţiile în care, în România, politica a fost mai mereu doar apanajul unor interese personale, sau de grup ( a se citi liniştit infracţional ), e lesne de înţeles că plecarea unora sau a altora, dintr-un partid sau altul, este doar un act de răzbunare şi de exprimarea publică a unei frustrări.

Aceste reacţii  se nasc în urma pierderii influenţei şi a controlului, din incapacitatea de a impune în funcţii importante persoane agreate de către demisionar, sau chiar neincluderea lui în structurile de conducere ale partidului.

Aparent, pare o reacţie infantilă, dar nu e deloc aşa.

Miza ieşirii dintr-un partid e uriaşă, pentru că cel ce pleacă se rupe de informaţiile confidenţiale pe care le deţin partidele, de afacerile şi profitul, care se nasc în urma deţinerii respectivelor informaţii. Când pleci dintr-un partid, în care ai intrat doar ca să faci bani, unicul motiv este imposibilitatea de a continua respectiva activitate. Declaraţiile de presă, care cuprind fraze legate de principii, de strategii şi viziuni politice şi în care are se fac referi la doctrine reprezintă doar mascări ale adevărului.

Fenomenul demisiilor nu e, din păcate, doar barometrul lipsei de caracter. El este unul extrem de periculos pentru societate, din cel puţin două motive.

Cel ce pleacă îşi acuză, mereu, fostul partid, fără a se feri să îşi atace agresiv şi dur foştii colegi, de partid şi de afaceri, pe care brusc îi vede corupţi, neloiali unor idei, duşmanii poporului, şi înşiruirea ar putea continua. Astfel, cetăţeanul obişnuit, sătul de scandaluri,  se îndepărtează şi mai mult de sefra politicului, iar îndepărtarea lui se materializează în România prin absenţa de la vot şi dezinteresul civic. Atitudini ce le permit exact politicienilor corupţi să îşi vadă în continuare, nederanjaţi, de devalorizarea Statului şi propria îmbogăţire.

Cel de-al doilea pericol e cel cu adevărat mare, pentru că demisionarul nu renunţă definitiv la politică. El, fie se înscrie într-un alt partid, fie devine independent, proliferând astfel migraţionismul politic şi devalorizând conceptul independenţei. Unul extrem de important în orice sociatate, care se vrea echilibrată!

paul.sarvadi@buletindecarei.ro