Plasa Carei, Judeţul Sălaj

• publicat la: 23 February 2010
Plasa Carei, Judeţul Sălaj

Scotocind prin bibliotecile particulare ale iubitorilor de carte din Carei, am avut surpriza să găsesc o deosebit de interesantă lucrare,Plasa CAREI, apărută sub egida Institutului Regal de Stiinte Administrative al României, in anul 1937.

Autorul cărtii, Dl dr.avocat Ioan Gherman, pretorul plăşii Carei din acea perioada, a depus o muncă susţinută şi mult suflet in realizarea acestei descrieri minuţioase a imprejurimilor oraşului nostru.Redarea , putem spune fotografică a teritoriului, populatiei , a stării de sănătate, a stării culturale, morale şi religioase, a datinilor , a stării economico-financiare şi chiar a stării căilor de comunicaţie de la acea dată, ne dă posibilitatea să facem o paralelă intre cele doua perioade şi să putem trage nişte concluzii.

Limbajul ,specific perioadei interbelice dă un plus de savoare lucrării care , sper să trezească interesul tinerilor pentru aflarea a cât mai multe date despre urbea in care locuiesc.

Având acceptul urmaşilor autorului,vom publica această lucrare in mai multe episoade şi, in măsura posibilităţilor, vom incerca să redăm şi câteva imagini din acele vremuri.

Dacă doriţi să postaţi comentarii sau să ne furnizaţi şi alte informaţii legate de alte perioade de dezvoltare a oraşului, v-am fi recunoscători.

PREFAŢĂ

În luna Martie 1937 Centrul de pregătire şi perfecţionare tehnică profesională administrativă din cadrul Institutului regal de ştiinte administrative al României a lansat tuturor pretorilor din ţară un Chestionar privind cunoştinte şi date documentare din viaţa administrativă rurală.Răspunsurile bine studiate ale pretorilor la acest chestionar,adunate la Centrul  de pregătire tehnică administrativă,urmează “a servi ca baza unui mare studiu asupra vietii administrative”.

Animat de această preocupare atât de insemnată a Centrului si intelegând,că un vechiu muncitor in ogorul administraţiunei românesti,importanţa lucrărilor de documentaţiune,am depus toate diligenţele pentru a cerceta şi a arăta cât mai fidel in descrieri ,statistici şi ilustratii stările,din toate punctele de vedere şi după indicaţiile Chestionarului amintit,ale plăşii Carei.In cunoasterea realităţilor ne-a servit spre mare ajutoare faptul,că suntem originar din aceasta regiune,am trăit pe aceste plaiuri şi că stăm la conducerea administratiei plăşii Carei timp de 15 ani.

Lucrarea aceasta depusă in luna Noiembrie 1937 Centrului de pregatire tehnică profesională administrativă a obţinut cea mai bună apreciere a directorului,Dl.profesor universitar Paul Negulescu,şi a profesorilor Centrului,impărtăşit fiind şi in onoarea de a fi incadrată lucrarea in biblioteca “Viata Administrativă “,care se inaugurează cu această lucrare.

Ea interesează in primul rând pe admiratorii vieţei noaste publice,deoarece,precum spune dl.Ministru Armand Călinescu in expunere de motive a proectului nouei legi administrative: “In administratie documentaţiunea joacă un mare rol,căci numai graţie ei administratorii pot să intreprindă activităti serioase şi utile;numai bazându-se pe o bună documentaţiune,ei pot lua deciziuni conforme cu realitatea şi cu legea”.

Nu in mai mică măsură,credem,că ea va provoca interesarea si a altora ,din afară de oficialitatea strict administrativă a tuturor acelora cari urmăresc cu atentiune activitatea administratiei si poarta grija progresului ei si a populatiunei dela sate.

Lucrarea ar putea să fie numită monografie;am evitat totusi să-i dăm aceasta numire,fiind că ea se ocupa mai mult cu decsrierea prezentului,făcând incursiuni in trecut numai in atâta măsură cât este necesară pentru a putea şi a arăta progresul datorit străduinţelor administraţiunei româneşti.

Iată deci imprejurările şi motivele care ne-au dat publicităţii prezenta lucrare,tipărită intr-un număr redus adică in 500 de exemplare .

Lucrarea necesitând adunarea datelor şi cunoştintelor din toate ramurile administratiei publice am recurs la ajutorul şi colaborarea tuturor factorilor respectivi din administraţiunea plăşii:notari,medici umani şi veterinari,preoti,invăţători,ingineri etc. cari dându-ne preţiosul lor concurs le exprimăm şi pe acestea cale mulţumiri.

In special suntem recunoscători dlui profesor Osianu Nicolae dela Scoala Normală de băieţi din Carei,care intelegând importanţa lucrării ne-a făcut facut posibilă editarea ei prin Librăria şi Tipografia “Cultura” Societate cooperativă din Carei şi ne-a ajutat in lucrările migăloase ale aranjării materialului sub tipar.

Publicăm prezenta lucrare in credinta că prin ea am contrubuit câtuşi de putin la progresul administraşiunei româneşti şi in speranţa că ea va servi ca indemn colegilor din administraţiune pentru alcătuirea lucrărilor de acest fel.

COLABORATORI

Notarii: Zaha Vasile din Berveni,Ţoll Gheorghe din Cămin,Munteanu Nicolae din Căpleni,Munteanu Alexandru din Ciumeşti,Şuta dumitru din Foieni,Pfeiffer Maria din Ghenci,Radu Vasile din Moftinu+Mare,Cosma Ioan din moftinu+mic,Gabriel Ştefan din Petreşti,Tanco Ioan din Sanislău,Mellau ţPaul din Sânmiclăuş,Ciocan Ioan din Tiream,Popoviciu Ioan din Urziceni şi horvath Gavrilă din Vezendiu.

Secretarul de plasă Bob Liviu - Adunarea şi aranjarea materialului

Ing. Bogdan Victor – Balta Eced

Pteancu Paul licenţiat in ştiinţe naturale – Descrierea florei şi faunei comunei Tiream

Medicii de circumscripţie – Date statistice asupra stării sanitare

Dr. Benedec Vasile medic de circumscripţie – Campania antimalarică

Aurel Coza directorul Despărţământului Astra Carei

Direcţiunile şcolilor secundare din Carei- Gimnaziul industrial,gimnaziul de fete,Liceul de băieţi Vasile Lucaciu,şi Şcoala normală de băieţi- Istoricul şi date statistice privitoare la aceste şcoli.

Dr Popa Ioan medic veterinar de plasă – Starea sanitar-veterinară

Agârbiceanu Vasile şeful regiunei agricole Carei – Date asupra reformei agrare şi a colonizărilor de români

Tulcan Dumitru perceptor Carei – Statistica impozitelor directe

Ing. Karacsonyi Carol – Harta plăşii şi planurile locuinţelor

Prof. Oşian Nicolae Aranjarea materialului sub tipar, corectură şi tabela alfabetică.

1.TERITORIUL

Plasa Carei ocupă colţul nord-vestic al judeţului Sălaj,la frontiera nord-vestică a României,intre coordonatele longitudionale de Est 39˚51’35’’-40˚23’50’’ şi latitudionale de Nord 47˚33’40’’-47˚49’30’.Hotar natural are numai din partea orientală, râul Ierul care despărţeste plasa Carei de plasa Tăşnad din jud.Sălaj in lungul comunelor Istrău,Sânmiclăuş,Ghenci,Tiream,Vezendiu şi Portiţa.La vest hotarul plăşii il formează frontiera ţării dinspre Ungaria incepând de sus dela comuna Domăneşti dealungul comunelor Căpleni,Cămin,Lucăceni,Berveni,Urziceni,Foieni,Ciumeşti,Horea,Sanislău până inclusive jos comuna Resighea.Dinspre Nord-Vest plasa Carei atinge judetul Satu-Mare ,dealungul comunelor Domăneşti,Moftinul-Mic,Ghilvaci şi Istrău.Dinspre Sud este mărginaşa cu plasa Valea-lui-Mihai din jud.Sălaj dealungul comunelor Sanislău,Resighea,Petresti şi Portita.

Pe teritoriul plăsii Carei se găsesc urmele omului preistoric,din timpul mai nou al erei de piatră cu circa 6000-8000 ani inainte de Chr. Săpăturile făcute pe teritoriul fostului lap “Eced” şi in regiunea Ierului au adus la suprafată cele mai tipice documente ale existentei omului din era de piatră.Sunt de nepretuită valoare din acest punct de vedere săpăturile făcute in hotarul comunei Berveni pe movila aşa numită “Cetatea de lul” cunoscută din cele mai vechi timpuri ale istoriei.Urmele erei de bronz se găsesc apoi in mare abundentă pe acest teritor,anume in hotarele comunelor Berveni,Domănesti,Căpleni şi Carei.In hotarul comunei urbane Carei este situată movila Bobald care este o operă foarte interesantă a omului preistoric.Nenumărate documente din era de piatră,si mai multe din era de bronz au iesit de aici la iveală din care o parte se păstrează in muzeul judetului Satu-Mare,altele in muzeele din Budapesta.Existenta omului preistoric s-a confirmat apoi şi in era de fier.

Schiţii,Galii,Agathistii şi Iazijii au putut să cutreere aceste teritoare şi apoi Dacii s-au asezat şi au stăpânit pe aicea până la subjugarea lor in veacul al II-lea dupa Chr.de către Romani.Stăpânirea romană a dăinuit pe aici până in anul 271 când cotropite de puhoaiele de popoare barbare venite dela răsărit,oficialităţile romane s-au retras lăsând populatiunea dacă si coloniştii romani in voia sortii.

Năvala popoarelor barbare,a Gotilor,Hunilor,Gepizilor şi Avarilor a trecut pe aici fără a lăsa urme mai insemnate.Un lanţ intreg de movile se intinde totusi pe teritoarele comunelor Berveni,Căpleni,Carei,Ghenci Tiream şi Vezendiu cunoscute in credinţa poporului de “movilele avarilor.Aceste ridicaturi de pamant din sesul lat,in linie sistematică şi de o formă artifială par a fi in adevar opere omenesti.Credinţa poporului afirmă despre ele,că au servit ca puncte de pază ale hotarului imperiului avar.Pe aceste ridicături de pământ,cu vedera largă şi indepărtată pe şesul intins au fost asezate plantoane de pază,cari prin aprindere de foc au semnalizat in interiorul ţării apropierea duşmanului.

Cronicarul care face intâiu amintire despre aceste teritoare este Aninumus.Din cronica acestui “Anonimus Belae regis norarius” aflăm,că acest teritorui a apartinut voevodului român Menomorut.Iată cum descrie Anonimus ocuparea acestor teritoare de către Ungurii năvălitori,de sub cumducerea lui Szabolcs,unul dintre căpeteniile Ungurilor.

“Szabolcs şi sotii au impărţit trupa in două,urmând ca o parte să inainteze dealungul Someşului iar cealaltă parte prin Nyirseg.Szabolcs şi Tas,tatal lu Leu au pornit cu jumătatea trupei prin valea Tisei şi supunând pretutindeni popoarele au ajund in regiunea Somesului până la locul ce se numeste “Cetatea de lut”.Pe acest loc mai jos de mlaştini,Tas,tatăl lui Lel cu ajutorul poporului adunat a tras un sant mare şi a construit o foarte puternică cetate de pământ,care de demult s-a numit cetatea lui Tas dar azi se numeste ‘Cetatea de lut”,Luând apoi ca ostatici fiii locuitori,s-a indepartat de cetatea incărcata cu paznici.

“Szabolcs şi Tas plecând de aici au ajuns până la cetatea Sătmarului pe care după un asediu crâncen de 3 zile au ocupat-o.In a patra zi in cetate,incătusind pe soldatii lui Menomorut pe cari i-au putut prinde i-au aruncat in fundul urâtelor temniţe şi luând de ostatici fiii locuitorilor s-au indepărtat dela cetatea incărcată cu paza.După aceia şi-au continuat drumul spre portile Meseşului.

“Tuhutum şi fiul său,Horca călărind prin Nyirseg au supus populatiune numeroasă ce locuia intre pădurile Nyirseg şi Homosoer şi astfel inaintând au ajuns până la Zalău.Nimeni nu le-a stat in cale deoarece Menumorut şi soldatii săi nu au avut curajul să ia lupta cu ei,retragându-se la apărarea liniei Crişului.Atunci Tuhtum şi fiul lui Horca,plecand s-au dus in regiunea Maramureşului la Szabolcs şi Tas.”

Ungurii năvălitori au ajuns deci cu putine străduinte in stăpânirea acestor teritoare populate de Românii lui Menumorut,intre ei fiind,sau mai târziu venind şi grupuri de slavi sau cazahi ceea ce dovedesc şi unele numiri ca şi Crasna râul ce trece prin acest teritor,localitatea Cozar din sec al XIV-lea Girold etc.Populatiunea,care trăia sub conducerea voivozilor şi jupânilor săi din munca pământului şi se apăra contra năvălitorilor din cetăti de pământ construite in regiuni mlăştinoase ori căutând scut prin retragere in imensele păduri ce se intindeau in jur.

- va urma -

comentarii

de Dan la 12 March 2010 - 07:49

cine a scris articolul acesta?

de d.ciuta@buletindecarei.ro la 12 March 2010 - 08:10

Acest articol este de fapt o prezentare de carte.Gasiti toate informatiile in prezentarea de dinainte de Prefata.Cartea a aparut in 1937 sub egida Institutului Regal de Stiinţe Administrative al României.In cursul zilei de mâine se va continua cu redarea istoriei Plăşii Carei.

de Attila la 14 March 2010 - 15:07

Plasa Carei, Beton. In jargon: am luat cu totii plasa. O mare plasa.

de Dan la 16 March 2010 - 19:49

Domnule Attila prin incultura de care dai dovada cred si eu ca ai luat “plasa”.

de Attila la 18 March 2010 - 00:57

Prietene Dan. Invata regulile elementare de gramatica si apoi mai povestim. Ghici unde ai uitat sa pui virgula?! Ca sa nu mai ridic alte probleme! Vizavi de incultura!

de adi la 19 March 2010 - 14:20

Nu-mi vine sa cred……. Chiar azi am pus mana pe aceasta carte si am rasfoit-o cu mare interes. Pe langa date statistice, m-a amuzat foarte mult limbajul folosit la acea vreme. Se vorbeste la un moment dat despre un obicei al svabilor numit “fensteles”. Minunat si felicitari!!

de Gabi la 13 June 2010 - 05:37

Nu am citit cartea,dar articolele din Buletin de Carei ,da!Si mi-au placut!Felicitari celor care au republicat-o prin intermediul ziarului!Sa mai aflam si noi cate ceva despre locurile unde ne petrecem viata!

de Daniela Ciuta la 13 June 2010 - 06:06

Dupa cum am mentionat in introducere, cele prezentate nu sunt articole ci cartea in sine.Deci trebuie luata ca atare; nu am modificat nicio virgula si mentionez ca am primit acceptul famliei autorului de a face cunoscuta aceasta carte prin intermediul ziarului nostru.

Lasati un comentariu