Legea care face din bogaţi săraci

• publicat la: 25 April 2010
Legea care face din bogaţi săraci

Există ceva in motivarea Curţii Constituţionale, in legătură cu declararea drept neconstituţionale a unor articole din Legea de funcţionare a ANI, care frizează nu doar bunul simţ, nu doar activitatea de până acum a CCR , ci umileşte insăşi ideea de civilizaţie şi cultură pe care modernitatea a dezvoltat-o de-a lungul ultimelor secole in intreaga lume.

Ce altceva se poate inţelege din cele câteva argumente ale motivării CRR, mai ales atunci când citeşti negru pe alb că “publicarea declaraţiilor de avere incalcă dreptul la viaţă privată”?

Păi, dacă obligaţia publicării declaraţiilor de avere ale demnitarilor le incalcă acestora dreptul la viaţa privată, pe aceeasi logica şi metodă de a gândi se poate ajunge, in cazul tragic in care CCR va avea ocazia să işi dea cu părerea şi despre alte speţe, la rezultate şi mai halucinante.

Am putea să ne imaginăm că, intr-o zi, aceleaşi minti vor ajunge la judecata că şi respectarea Constitutiei insăşi incalcă dreptul la intimitatea propriilor credinţe sau, şi mai putin paradoxal, executarea unei pedepse aplicată de vreo instanţă judecătorească, sau orice altă sancţiune impusă de vreun organ administrativ, ar putea fie interpretată de CCR ca o lezare a libertăţii fundamentale a omului şi ca o incălcare a sensibilităţii sale ancestrale.

Un alt punct din motivarea oferită de Curtea Constituţională a României este acela că Agentia Natională de Integritate creează confuzie intre anchetă şi judecată, prin faptul că ANI ar avea atributii peste cele normale pentru un organ administrativ. Argumentul pe care judecătorii CCR şi-au bazat acest punct al motivării ar fi faptul că ANI decide că o parte din averea unui demnitar este nejustificată şi astfel, in consecintă, dă un verdict, o sentinţă, lucru care este permis şi stabilit a fi doar in sarcina instanţelor de judecată.

Si in acest caz judecătorii Curţii Constituţionale par a executa sofisme şi contorsionări ale judecăţilor, căci asemănător “verdictelor” ANI sunt multe alte “verdicte” ale multor altor institutii ale statului român, incepând de la poliţie până la cele mai nevinovate sancţiuni unui organ de control obişnuit. In acest sens şi tendinţa, cu acest aplomb al judecării cauzelor, in acest context al ideilor şi valorilor morale, nu ar fi prea mare pasul pe care l-ar face Curtea Constitutionala până la a motiva o decizie care să interzică tuturor organelor şi instituţiilor statului să se mai atingă demnitari, intrucât orice atingere ar aduce direct şi o lezare a libertăţilor şi demnităţii lor.

Aceiaşi nouă judecători care au decis soarta CNSAS şi acum pe cea a ANI sunt aceiaşi judecători care până acum au tranşat mai toate conflictele de natură constitutională din România dintre Preşedintie şi Guvern, dintre Executiv şi Parlament, dintre Parlament şi Presedintie şi tot aşa… In momentul in care un stat işi pune soarta in mâna unui grup de oameni, fie ei şi cei mai oneşti şi mai imparţiali cum am putea presupune doar că ar fi judecătorii CCR, atunci statul respectiv este deja vulnerabil şi labil.

Insă dincolo de toate rămâne senzaţia de subiectivism care poate să hotărască şi să decidă soarta unor institutii, a marilor conflicte instituţionale sau chiar soarta noastră. Aceeaşi CCR a decis, să nu uităm şi in cazul constestaţiei alegerilor prezidenţiale. O decizie care a influenţat insăşi destinul României pentru următorii ani.

sursa   ziare.com

Lasati un comentariu