Pagina principala / Administratie locala, Stirea Zilei / Locurile de joacă careiene, episodul I: dezastrul din Mihai Viteazu II

Locurile de joacă careiene, episodul I: dezastrul din Mihai Viteazu II

Cel mai nou cartier careian ar trebui să aibă, conform unei logici a normalităţii, cele mai noi şi bine întreţinute locuri de joacă din municipiu. La început de primăvară, însă, în ultimele zile de vacanţă, imaginea acestora creează numai tristeţe şi generează o serie de întrebări retorice.

Amplasate în locuri periculoase, la un metru de şosea, la doar o aruncătură de băţ de tomberoane, răsfirate printre maşini, fie din lemn, fie din metal, rupte, îndoite, vechi şi periculoase, murdare, părăsite, pline de gunoi. Sunt doar o parte dintre caracteristicile locurilor de joacă din cartierul Mihai Viteazu II.

Pe strada Albinelor, pe un petec de iarbă netuns şi denivelat, există un scrânciob, de metal, în variantă socialistă, fabricat, cel mai probabil, la fosta uzină UNIO, în anii 70. Tot acolo, două cumpene, din acelaşi fier forjat, al fostei oţelării careiene.

Prima impresie pe care o creează cele trei elemente e că au fost uitate în spaţiul pe care îl ocupă. Aşezarea lor nu are nici o logică, iar la doar un metru de bucata de pământ pe care o ocupă se află şoseaua. Nicăieri un gard, un indicator s-au alt element, care măcar teoretic ar putea să le ofere puţină protecţie copiilor. La o privire mai atentă, se vede, însă, că locul e frecventat. Cel mai probabil nu de copii, ci de careieni preocupaţi să lase în urma lor mucuri, cutii de bere sau alte gunoaie. Pe care, chiar dacă ar vrea să le arunce civilizat nu ar avea unde pentru că, a-ţi ghicit, nu există coşuri de gunoi.

Iar dacă două laturi ale ciudatului loc de joacă sunt în vecinătatea unor drumuri intens circulate, celelalte două sunt „îngrădite” de peretele unui bloc cu patru etaje şi de o alee, tot pentru maşini, ce duce spre garaje!

La doar 100 de metri distanţă, un alt loc de joacă specific pentru „MVII”. De departe, de foarte departe,chiar, sare în ochi o fostă groapă cu nisip. Locul castelelor, a acatacombelor şi a capcanelor de odinioară a devenit acum „gazda” focului pregătit, probabil, pentru mici, ori vreo găleată de smoală.

Spaţiul enorm, amestecă, într-un tablou de prost gust, leagănele şi balanţele din trecut, cu „noutăţile” din lemn şi plastic. Nici unele nici altele nu sunt într-o stare prea bună. Leagănele au dipărut, nisipul din faţa toboganului e şi el pe terminate. Mizerie cât încape, băltoace, urme de maşini! „E cam murdar, dar nu avem unde ne duce!” spune o bunică, în timp ce îşi veghează cei doi nepoţi.

Ultimul loc de joacă din acestă zonă a municipiului se află în imediata vecinătate a supermarketului Unicarm. Cândva, în urmă cu mai mulţi ani, el avea în dotare tobogane, leagăne şi un scrânciob. Azi a rămas doar un leagăn, care poartă cu mândrie amintirea celorlalte obiecte dispărute şi culorile marelui magazin de alături.

În faţa lui acces pentru maşini, în stânga parcare, iar în spate magazinul. În dreapta, la nici un metru tomberoane! Şi pentru că un astfel de leagăn nu poate fi o sursă de bucurie pentru un copil, careienii din zonă au început să îl folosească în alte scopuri.

(Episodul II al seriei noastre va prezenta situaţia locurilor de joacă din Cartierul Mihai Viteazu I)

Paul Sarvadi

comentarii