Pagina principala / Eveniment / Sărbători româneşti – Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena

Sărbători româneşti – Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena

In data de 21 mai, in fiecare an creştinii il sărbătoresc pe Sfântul Constantin şi pe Sfânta Elena.

Sărbătoarea este marcată in calendar drept „Sfinţii mari impăraţi şi intocmai ca apostolii, Constantin şi Elena“.

Constantin cel Mare s-a născut in oraşul Naissus (Nis, Iugoslavia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului  Imperiu Roman după invingerea lui Maxentiu şi a lui Liciniu. Potrivit mărturiilor lui Eusebiu şi Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a văzut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripţia: „in hoc signo vinces“ (prin acest semn vei birui).

Noaptea, in timpul somnului, i se descoperit  Hristos, cerându-i să pună semnul   sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dând ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstreaza la Roma, se află inscriptia: „instinctu divinitatis” = „prin inspiraţie divină”, ce descoperă cum a fost câştigată victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai insemnată realizare a  impăratului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care creştinismul ajunge să fie recunoscut de stat. Insă, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

După edictul din 313, impăratul scuteşte Biserica de impozite, ii acordă dreptul de a primi donaţii şi le dă episcopilor dreptul să judece pe cei ce nu doreau să fie judecati după legile statului. Va inlătura din legile penale pedepsele contrare spiritului creştinismului, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu).

Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde după lungi dezbateri, invăţătura lui Arie a fost condamnată şi s-a adoptat formula că Fiul lui Dumnezeu este de o fiinţa cu Tatăl şi deci, din veci cu El. La sinod au fost alcătuite şi primele 7 articole ale Simbolului de credinţă (Crezul), a fost fixată data Paştilor (prima duminică după luna plină, după echinoctiul de primăvară) sş s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească.

Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Cezareea. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia şi a fost inmormântat in biserica Sfinţii Apostoli  din Constantinopol, ctitorită de el.

Impărăteasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a născut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul impăratului Diocletian, divorţează de impărăteasa Elena. Aceasta nu se recăsătoreşte, ci trăieşte departe de atenţia publică, dar aproape de fiul său.  A reuşit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit tradiţiei, in urma săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins de   Crucea Domnului.

Impărăteasa Elena a zidit  Biserica Sfântului Mormânt din Bethleem, pe cea din Nazaret şi multe alte sfinte locaşuri.

Semnificatia numelor   Constantin şi Elena

Numele Constantin este de origine latină şi vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – Străvechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane („torta”, „faclie”, dar şi „foc sacru”, la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiţei Artemis), iar de alţii prin gr. hele („lumina arzatoare a soarelui”).

Obiceiuri şi tradiţii

Conform calendarului popular, ziua de Constantin şi Elena corespunde sărbătorii numite Constandinu Puilor sau Constantin Graur (patronul păsărilor din păduri).

Se crede că in această zi pasarile isi invaţă puii să zboare iar recoltele vor fi mâncate de păsări dacă se munceşte la câmp. De asemenea, se consideră că este ultima zi in care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei, altfel acestea se vor usca. Este ziua in care păstorii işi aleg baciul şi locul stânelor, femeile alungă duhurile rele cu tămâie şi agheazmă iar bărbaţii aprind Focul Viu, in jurul căruia stau şi se afumă impreună cu oile, ca să fie ferite de rele cât timp vor sta la stână, in timp ce, prin zgomote şi strigăte, alungă vrajitoarele care fură sporul laptelui.

La mulţi ani tuturor celor care poartă aceste nume!

Redacţia