Sf Anton de Padova-sfântul minunilor

• publicat la: 15 June 2010
Sf Anton de Padova-sfântul minunilor

Mulţime  de credincioşi au participat duminică, 13 iunie 2010,  la slujba Sfintei Liturghii oficiată la Biserica parohiei Sf Anton din Municipiu, cu prilejul hramului – „Sfântul  Anton de Padova”.


Credincioşii din această parohie au mare incredere in patronul spiritual al acestei biserici, in special tinerii care vin cu nădejdea că li se vor indeplini toate dorinţele. „Sf. Anton este un exemplu de curăţenie, de puritate, de credinţă, de aceea nu uit niciodată să intru şi să mă rog Lui, de câte ori am prilejul să fiu prin apropiere.Vin in mod frecvent la această biserică  şi mi-a mers foarte bine”, a spus unul dintre participanţi.

Rugăciunile către Sfântul Anton au o putere deosebită.

La sărbătoare au participat pelerini veniţi tocmai dela Oradea, insoţiţi de fostul paroh al acestui aşezământ religios, pr.Mihai Vătămănelu, dela Domăneşti, Sanislău, Satu-Mare, Turulung sau Căpleni dar şi persoane aparţinând altor culte, precum şi primarul oraşului, Kovacs Eugen.

Liturghia a fost oficiată de un sobor de 15 preoţi , in curtea bisericii, alături de corul parohiei şi de fanfara din Căpleni.

In jurul statuetei Sf Anton erau o mulţime de crini , florile cu care este infăţişat in icoane şi care se sfinţesc cu această ocazie.

Predica a fost susţinută de către părintele Cristian Tiba, cel care a slujit in această parohie in urmă cu un an.

Inainte de sfinţirea crinilor a avut loc binecuvântarea copiilor , ştiut fiind că sfântul este şi  ocrotitorul copiilor.

Credincioşii parohiei, alături de parohul Emanuel Agu , preotul Daniel Iacob şi Gheorghe Tamas au pregătit  , la final, o agapă frăţească , la care au participat toţi cei prezenţi.

Sfântul Anton se sărbătoreşte în fiecare an pe 13 iunie.

Patria acestui sfânt atât de iubit este Portugalia.
S-a născut la Lisabona, in ziua de 15 august 1195 din părinţi cu un bun statut social.

In familie domnea un autentic spirit creştin, hrănit prin sfaturi bune şi mai cu seamă prin exemplul părinţilor.
Nu e de mirare astfel că  era foarte supus, pios, milostiv faţă de săraci şi de o curăţenie sufletească desăvârşită.
Nu lăsa să treacă nicio zi fără să asiste la sfânta Liturghie. Totdeauna se arăta serios şi om cu voinţa tare.
La 15 ani a terminat studiile, după obiceiul acelor timpuri.
Viaţa in lume ii părea periculoasă pentru mântuirea sufletului său.
Cu invoierea părinţilor a fost primit in mănăstirea augustinienilor de lângă Lisabona.

A trecut la franciscani la frageda vârstă de 25 de ani.
Tradiţia spune că fratii augustinieni, de care a decis să se despartă, i-au regretat adânc plecarea, dar s-au impăcat cu gândul că aceasta e voia Domnului.
In loc de rămas bun, superiorul său a avut o premonitie, spunându-i:
“Mergi in pace, fiule, sunt sigur că te vei face sfânt”.

După un stagiu intr-o mănăstire franciscană, unde s-a integrat ca fratele Anton, a cerut deja să plece in Africa pentru a-şi inlocui fraţii martiri.

Sfânta traditie a bisericii spune că fratele Anton predica intr-o limbă şi il intelegeau toate naţiile.
Ecoul cuvintelor sale era purtat până la mari depărtari.
Mulţimea nu incăpea in biserici, şi mai in toate locurile el trebuia să predice afară, ca să poată fi auzit de toţi.

Cutreierând provincia, a ajuns pentru prima dată la Padova, unde a fost primit cu o dragoste deosebită de către confraţi.
In apropierea acestui oraş se afla un schit mic, Campo San Pietro.
Aici s-a retras in speranţa că se va mai linişti şi lumea va uita de succesul predicilor sale.
Poporul insă l-a găsit, dar numai pentru scurt timp.

Fratele Anton s-a imbolnăvit de hidropizie (retinere de apă in ţesuturi).
Grav bolnav, a fost dus la mănăstirea Arcella din vecinătate, unde a murit sfânt după cum a trăit, in ziua de 13 iunie 1231, in vârstă de numai 36 ani.

Mărturiile peste timp arată că tocmai din ziua morţii Sfântului Anton bolnavii care atingeau sicriul său se insănătoşeau.
Se tămăduiau de asemenea şi cei care, din cauza multimii nu puteau pătrunde până la sicriul adus in biserică şi erau purtati numai până la uşă.
Procesiuni intregi au venit pe urmă la mormântul sfântului şi necontenit minunile se repetau.

Trecuse doar un an de la moartea sa, când Papa Grigoriu al IX-lea l-a trecut pe lista sfinţilor.

In anul 1263, când se termina constructia bazilicii, clădită in cinstea lui in Padova, i s-au transportat moaştele sub altarul din capela inchinată lui.

Cu acest prilej deschizându-se sicriul i s-a găsit limba vie şi frumoasă ca şi la un om viu, pe când restul trupului era cenuşă.
Vazând aceasta, Sfântul Bonaventura, care participa la ceremonial, cuprins de mare admiratie şi emoţie, incepu să se roage cu voce tare:
O, limbă binecuvantată, care mereu l-ai lăudat pe Domnul şi pe alţii i-ai invăţat să te urmeze, abia acum ne dai dovadă cât de mult te-a iubit Dumnezeu.
Tot atunci, la prima deschidere a sicriului, s-a decis ca, pe lângă limbă, să se conserve maxilarul inferior, antebratul stâng şi câteva relicve minore.
Recentul studiu din anul 1981 a oferit ocazia aprofundării investigatiilor cu caracter istoric, tehnic, artistic, antropologic şi medical.
Intregul schelet al Sfântului a fost recompus pe un suport de mătase intr-o vitrină de cristal. Inăuntru au fost aşezate şi două casete de sticlă ce adăpostesc alte mici relicve. Vitrina de cristal a fost apoi sigilată şi inchisă intr-un sicriu de stejar, coborat din nou in mormânt.

Acum, după aproape 800 de ani de la moartea fratelui Anton, limba sa stă mărturie ca un miracol permanent, unic in istoria crestinătăţii.

Românii se pot lăuda cu faptul rar că au in grijă o relicvă de gradul I a Sfântului Anton.
E vorba de o bucaţică de piele păstrată la Biserica greco-catolică Sfântul Iosif din Timişoara.
Aici, in fiecare marţi, se organizează un ritual in cadrul căruia relicva este scoasă din chivot in faţa credincioşilor care se roagă pentru implinirea unor nevoi ori dorinte.
Sfântul Anton este găsitorul lucrurilor pierdute sau furate

O insuşire specială atribuită Sfântului Anton este ajutorul dat celor ce au pierdut lucruri preţioase ori pur şi simplu folositoare. Credinţa s-a născut de când Sfântul Anton se afla la Montpellier (Franta). Acolo i s-a furat un manuscris in care el comentase Psalmii. Sfântul tinea mult la această opera a sa, şi de aceea se indrepta cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu ca să-l ajute s-o găseasca. Minune! Pe când hoţul trecea un pod inalt, ii ieşi inainte un individ furios care il ameninţa cu sabia, poruncindu-i să ducă inapoi manuscrisul. Fără intârziere, Sfântul Anton şi-a recapatat manuscrisul.

Daniela Ciută

comentarii

de IRINA la 17 June 2010 - 08:38

SUPERB! ORGANIZARE ,PATIMA ,SUFLET ,INIMA ,DRAGOSTE ! CINSTE ENORIASILOR ,PARINTILOR SI INVITATILOR !MADEL DE URMAT SI DE ALTII.

de andreea la 27 August 2010 - 14:46

as dori si eu o carte cu Sf. Anton daca se pota este super

de Scripcaru Cornelia la 5 January 2011 - 17:19

Complimenti Parinte,Agu Emanuel,si celorlalti, pentru activitatile pe care le desfasurati. Sunt verisoara ta Nyna,eu cu sotul suntem bine.Tu ce mai faci,cum esti? Toti ai tai an familie,cum stau?
Am gasit acum adresa ta, pe internet.
Tie Pr.Emanuel si celorlanti,cat si fam.tale “UN SINCER LA MULTI ANI”SI ANUL NOU 2011 SA VA ADUCA BUCURII,PROSPERITATE SI SANATATE.
AUGURI E BUON ANNO!! DA NYNA E ALOIS.(UD)

Lasati un comentariu