Pagina principala / Sanatate / Cum faci copilul să nu plângă la şcoală sau la grădiniţă

Cum faci copilul să nu plângă la şcoală sau la grădiniţă

Fobia copiilor de colectivitate poate fi tratată dacă se descoperă cauza care o generează: colegii răutăcioşi sau mamele posesive sunt motive posibile pentru care micuţii au astfel de tulburări.

Mersul la şcoală sau la grădiniţă este interesant şi distractiv, însă nu pentru toţi copiii: unul din patru refuză din când în când să treacă pragul acestor instituţii, iar problema e serioasă în cel mult cinci la sută din cazuri.

Această tulburare poate să debuteze la începutul vieţii de preşcolar sau şcolar, dar poate să apară şi pe parcurs.

Teama de a fi separat de părinţi, frica de educatori şi profesori ori de socializare pot avea repercusiuni pe termen lung asupra performanţelor micuţilor de comunicare.

Psihologii explică cum pot fi ajutaţi micuţii să treacă peste tulburările specifice mai ales în primii ani în care intră în colectivitate.

Dureri de cap şi stări de vomă în drum spre şcoală

„Am avut la terapie un băieţel de clasa I care se trezea dimineaţa, se pregătea fără probleme , dar când ajungea la şcoală voma înainte să intre în clasă şi uneori mai voma şi în pauze. Împreună cu mama, care a fost atentă la ce se întâmpla cu copilul, am aflat că de fapt nu îi plăcea să meargă la şcoală pentru că era supraponderal şi erau câţiva colegi care îl ironizau şi care îi puseseră diverse porecle referitoare la greutatea lui. Asta îl făcea să sufere şi să se simtă neputincios, cu toate că rezultatele lui şcolare erau foarte bune”, povesteşte Keren Rosner, psihoterapeut la Cabinetul Mentarex Consult, din Bucureşti.

Manifestările copiilor pot fi variate: plâng în fiecare dimineaţă înainte de a pleca la şcoală sau la grădiniţă, au subit tot felul de simptome fizice, de la dureri de cap şi de stomac până la vomă, tremur, manifestări violente de refuz (fug, se zvârcolesc).

Trauma adaptării

Medicii spun că mulţi dintre copiii cu astfel de tulburări au un istoric anterior de anxietate sau depresie.

„Copiii care nu au fost obişnuiţi cu colectivitatea, cei care nu au parcurs etapele pregătirii la grădiniţă, cei care nu au fost iniţiaţi în a depune efort şi care brusc sunt determinaţi să-şi schimbe modul de viaţă pot trăi schimbarea ca pe o traumă”, adaugă psihoterapeutul Rosner.

Alţi factori favorizanţi sunt bolile părinţilor (surprinzător, uneori refuzul şcolar apărea după însănătoşirea părintelui), divorţul părinţilor sau alte conflicte, moartea unei rude cu care copilul era prieten, mutarea într-o altă locuinţă în cursul primului an de şcoală, gelozia pe un frate mai mic rămas acasă sau grija excesivă a părinţilor faţă de copii, care se poate întoarce împotriva micuţilor.

Evenimentul Zilei