Industria germană, pilon al economiei româneşti

• publicat la: 14 October 2010
Industria germană, pilon al economiei româneşti

Industria şi energia sunt principalele sectoare către care se îndreaptă investiţiile germane din România, afaceriştii nemţi pariind pe forţa de muncă bine instruită şi ieftină din domeniul de producţie, spre deosebire de cei din alte state, care s-au orientat preponderent spre sectoarele financiar-bancar.

Germania este unul din cei mai mari investitori în economia ro­mânească şi primul partener co­mer­cial al ţării noastre. Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Afa­cerilor Externe (MAE), schimburile comerciale erau la sfârşitul lunii fe­bruarie 2010 de 1,94 miliarde de euro, în creştere cu 10,64 % faţă de perioada similară a anului trecut.

Revenirea economiei germane, cel mai mare exportator la nivel mondial, trage după sine şi industria românească, mai ales cea auto, care este ombilical legată de cea a şvabilor. Exporturile româneşti au fost de 904,38 milioane de euro, cu 25,8% mai mult decât în perioada similară din anul 2009, în timp ce importurile au rămas constante, la un nivel de 1,03 miliarde de euro. În spatele statisticilor se ascunde un fapt mai puţin cunoscut: aproape toate modelele de BMW, Audi, Mercedes sau Volkswagen au ori volane, ori cablaje, componente de motor, sisteme de încălzire şi aer condiţionat, lămpi pentru faruri sau anvelope din România.

Companii precum  Draxlmaier, INA Schaeffler, Leoni Wiring Systems sau Continental produc aceste subansamble pentru celebrele mărci nemţeşti, având în ţara noastră zeci de mii de angajaţi. Draxlmaier deţine patru fabrici cu peste 15.000 de angajaţi, la Hunedoara, Piteşti, Satu-Mare şi Timişoara. La începutul anului a vândut către Mutares AG fabrica din Codlea, dar se pregăteşte să deschidă o alta lângă Cluj, în parcul industrian Tetarom, unde va produce componente pentru BMW, potrivit unor surse din industria auto.

O altă serie de companii investesc masiv în sectorul energetic. E.ON a cumpărat în perioada privatizărilor filiala de distribuţie Electrica Moldova şi alimentează cu gaze naturale jumătatea de nord a ţării, după preluarea Distrigaz Nord. În plus, dezvoltă trei parcuri eoliene în valoare de 200 de milioane de euro în zona Vasluiului. RWE, celălalt gigant energetic german, este partener al statului la realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, cu o cotă de 9,15% din in­vestiţia de 4 miliarde de euro. De ase­menea, RWE este parte a con­sor­ţiului Nabucco, ce urmează a fi construit împreună cu Transgaz, MOL, OMV, Bulgargaz şi Botas. Wintershall, o companie a celui mai mare grup chimic din lume, BASF, este intermediarul prin care se realizează importurile româneşti de gaze ruse.

Companiile germane au o prezenţă puternică în retail, prin Metro şi Praktiker, dar şi în dome­niul telecomunicaţiilor, unde Deutsche Telekom a cumpărat un pachet de 25% la grupul grec OTE şi a preluat managementul. Astfel, nemţii controlează Romtelecom, unde statul încă mai are 49% din acţiuni, şi Cosmote. Deutsche Bahn a achiziţionat în 2008 Romtrans, cel mai mare furnizor de servicii de expediţie din ţară. Ultima din trio-ul de Deutsche, Deutsche Bank urmăreşte intrarea pe piaţa românească şi a dorit anul trecut achiziţia RBS România. În domeniul asigurărilor, Allianz se află în ţara noastră. ThyssenKrupp, unul dintre cei mai mari producători de oţel din lume, este prezent în România prin toate cele cinci divizii ale sale şi produce de la amortizoare auto la lifturi.

Companiile germane au fost coloana vertebrală a industriei româneşti încă de acum 130 de ani, de la stabilirea relaţiilor diplomatice între cele două ţări. La Reşiţa s-au realizat motoare pentru vapoare, în industria de apărare s-au realizat motoare de tancuri, Siemens a parti­ci­pat masiv la dezvoltarea sectorului energetic, iar ThyssenKrupp la mo­dernizarea celui minier, în special pentru exploatările de lignit din Oltenia. De asemenea, uzinele Roman de la Braşov au produs camioane în parteneriat cu nemţii de la MAN.

Cu toate acestea, nu totdeauna relaţiile economice au fost foarte amicale. În luna mai, doi economişti, Radu Golban şi Mihaela-Brânduşa Tudose, dezvăluiau că Germania avea o datorie din perioada interbe­lică faţă de BNR de 3,7 miliarde de euro. La ora actuală, aceasta valo­rează 18,8 miliarde de euro. În Ro­mâ­nia, autorităţile au ridicat din umeri, iar în Germania, în urma unei interpelări din Parlament, s-a aflat că aceasta a existat, dar că ţara noastră a renunţat prin tratatul de pace de la Paris din 1947 la datoriile înregistrate după începerea războiului. Numai că datoriile respective erau dinainte de începerea războiului.

În pofida puternicelor legături bilaterale, nu există nici o cursă ae­riană directă între capitalele celor două ţări. La 28 februarie 2010, numărul societăţilor cu capital german era de 17.518, fiind pe locul al doilea după Ita­lia, cu un volum total al capitalului adus de 2,84 miliarde de euro (locul 3, după Olanda şi Austria). Germanii in­vestesc preponde­rent în industrie (59,4%), servicii profesionale (16%), co­merţ cu ridicata (11,3%), comerţ cu amă­nuntul (5,8%), construcţii (4%), turism şi transporturi (1,7%).

RELAŢII SPECIALE
O notă aparte în contextul re­la­ţii­lor diplomatice bilaterale între România şi Germania o constituie Consulatul General al Republicii Federale Germania la Sibiu. În acea regiune transilvăneană exis­tă relaţii foarte strânse între lo­cui­torii aparţinând minorităţii ger­mane din regiune, denumiţi saşi, şi Germania, unde îşi au ră­dăcinile. Există, cu alte cuvinte, o legătură istorică, pe lângă cea et­nică. De aceea, această zonă este una dintre cele mai active din punct de vedere cultural, dar şi eco­nomic, existând relaţii de schimb şi multe parteneriate în aceste domenii.

Astfel, pe lângă Universitatea “Lucian Blaga”, existentă încă din 1991, a fost des­chisă, în 1998, şi Universitatea Ro­mâno-Germană pentru integrare europeană, care este o instituţie privată. Între parteneriatele uni­ver­sitare create, cele mai impor­tan­te sunt cele cu Philipps-Universität Marburg, Universitatea Tübingen sau Facultatea din Meissen. De asemenea, mulţi studenţi din Sibiu au stu­diat, în de­ce­niile trecute, la universităţi germane. Pe lângă acestea, se fac din ce în ce mai multe parteneriate (înfrăţiri, cum au fost denumite după Revoluţie – n.r.) între oraşe şi comune germane şi române din această zonă.

Jurnalul,ro

Lasati un comentariu