Pagina principala / Timp Liber / Postul Crăciunului, post al bucuriei

Postul Crăciunului, post al bucuriei

Perioada anului liturgic pe care tocmai o începem de duminică seara este una cu totul specială: ne pregătim duhovniceşte pentru Sărbătoarea Naşterii Domnului. Viaţa Bisericii şi slujbele ei ne conduc spre acest mare praznic.

Cât priveşte dimensiunea materială a existenţei umane, perioada aceasta de şase săptămâni dinaintea Naşterii este una a postirii. Faptul acesta al postirii nu este menit să ne chinuie trupul prin a ne interzice „ceva ce pare a fi bun în sine” (carnea sau produsele de origine animală), ci el reprezintă tocmai contrariul, adică întoarcerea noastră la viaţa normală, la postirea pe care Adam şi Eva au întrerupt-o, gustând din pomul oprit de Dumnezeu şi introducând astfel în lume suferinţa şi moartea. Postul devine astfel „bucurie a nevoirii” – nevoire însemnând a nu mai vrea să fiinţezi în mod autonom, după propria voie, ci a ne pune voinţa proprie şi libertatea personală în acord cu voia lui Dumnezeu. Acest mod de existenţă naşte bucuria comuniunii cu Absolutul.

Înţelegem prin urmare că postul nu are doar sensul nemâncării, ci el ţine de întreaga noastră fiinţă, direcţionând-o într-un sens eshatologic spre Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă ne-am referi la post doar în sensul abţinerii de la mâncare, n-am reuşi atunci decât să ajungem în pragul înfometării. Postul, mult mai mult decât atât, este înmulţirea rugăciunii, înfrânarea tuturor poftelor trupului (nu doar de la mâncare şi băutură), într-un cuvânt viaţă aleasă, curăţită de orice patimă. Dimensiunea absolută a postului este aceea de a ne orienta preocupările, dinspre lumea aceasta materială, mărginită, către Împărăţia cea veşnică, către bucuria vieţuirii cu Dumnezeu. Noi postim, aşadar, pentru a ne înveşnici. Postul Crăciunului este unul al bucuriei, al bucuriei redeschiderii porţilor Raiului, al reintegrării în ritmul vieţii dumnezeieşti, dăruită nouă prin Întruparea lui Hristos. Finalitatea acestui post este primirea lui Hristos în Taina Împărtăşaniei în chiar ziua Praznicului. Naşterea lui Hristos primeşte, astfel, valoare pentru noi numai în măsura în care căutăm să ni-l însuşim, primindu-L în Sfânta Împărtăşanie.

Aşadar, ne întrebăm pe bună dreptate ce finalitate are pentru omul care n-a postit (adică nu s-a angajat în a participa la ritmul vieţii dumnezeieşti propus de Biserică) marele act de smerenie, însuşi coborârea lui Dumnezeu pe pământ, prin Fiul Său, pentru mântuirea noastră? În ultimă instanţă, care este bucuria pentru bucatele „de dulce” de la masa de Crăciun dacă, oricum, postul n-a însemnat pentru el abţinerea de la aceste mâncăruri?

Postul Crăciunului este o perioadă de post „mai uşor”, aceasta întrucât Biserica a rânduit în cursul său mai multe sărbători cu dezlegare la peşte, untdelemn şi vin (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie, Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul-Vâlcea – 23 noiembrie, Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina – 25 noiembrie, Sfântul Apostol Andrei – 30 noiembrie, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica – 3 decembrie, Sfântul Ierarh Nicolae – 6 decembrie, Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş – 7 decembrie, Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei – 13 decembrie). De asemenea, în perioada 27 noiembrie – 19 decembrie, toate sâmbetele şi duminicile au dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.

Modul de postire în zilele fără dezlegare la peşte este următorul: lunea, miercurea şi vinerea se mănâncă fără untdelemn (fiertură de legume şi fructe), iar marţea şi joia se mănâncă cu dezlegare la untdelemn.

Fie ca Postul Crăciunului să ne prilejuiască bucurie sufletească, bucurie izvorâtă din angajarea noastră sinceră în lucrarea postirii cea de suflet mântuitoare.

sursa  Ziarul lumina.ro