Invitaţie la Hora Unirii

• publicat la: 23 January 2011
Invitaţie la Hora Unirii

Centrul Cultural al Municipiului Carei organizează luni, 24 ianuarie, începând cu orele  12, 00, un scurt program artistic dedicat aniversării  a 152 de ani de la Unirea Principatelor Române.

Evenimentul va avea loc pe platoul din faţa Monumentului Ostaşului Român din Carei şi va cuprinde un scurt moment literar, unul folcloric şi unul de dans. La final, careienii sunt  invitaţi să danseze împreună Hora Unirii.

Persoanele şi instituţiile care doresc să depună coroane cu ocazia zilei de 24 Ianuarie, vor putea să facă acest lucru independent, după terminarea programului artistic.

Unirea Principatelor Române cunoscută şi ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea şi reprezintă unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească.

Unirea Ţării Româneşti cu Moldova,înfăptuită la 24 ianuarie 1859,reprezintă actul politic care stă la baza României moderne şi a formării naţiunii române.Imprejurările istorice nu au permis unirea simultană a celor trei ţări române-Moldova, Transilvania, Ţara Românească.Statul naţional român s-a format treptat, începând cu Unirea din 1859 şi încheindu-se în 1918,când lupta de eliberare naţională a poporului român va fi încununată de victorie.

Datorită imprejurărilor interne şi externe nefavorabile,poporul român a trăit timp de secole in unităţi statale şi provincii distincte,fiecare cu o viaţă politică proprie.Nici diviziunea statală,nici stăpânirile străine n-au putut impiedica dezvoltarea unitară şi continuitatea poporului român pe teritoriul pe care s-a format.El şi-a păstrat nealterate limba şi portul,tradiţiile,obiceiurile,fiinţa naţională.

Conştiinţa comunităţii de origine şi limbă a fost prezentă permanent la români,de o parte şi de alta a Carpaţilor.Ideea originii romanice a moldovenilor,muntenilor şi transilvanenilor,a conştiinţei unităţii teritoriale şi a comunităţii poporului român a fost puternic exprimată de cronicarii şi cărturarii din secolele XVII-XVIII.

O caracteristica a dezvoltarii ţărilor române a constituit-o permanenţa legăturilor economice,politice,culturale intre cele trei ţări române.

Voinţa de unire a fost exprimată clar şi puternic in timpul revoluţiei din 1848.După revoluţia din 1848,Unirea a devenit problema centrală,dominantă,a vieţii politice româneşti,punând in mişcare cele mai largi mase ale poporului.

Generaţia care a infăptuit marele ideal al Unirii din 1859 şi care infăptuise revoluţia de la 1848 avea in frunte inflăcăraţi patrioţi,ca:Mihail Kogălniceanu,Vasile Alecsandri,Costache Negri,Alexandru Ioan Cuza,Vasile Malinescu,Constantin A. Rosetti,fraţii Ion şi Dim. Brătianu,Dimitrie Bolintineanu,Cezar Boliac,Nicolae Orăşanu ş.a. Cărturari şi oameni politici de seamă,animaţi de idei inaintate,au adus o contribuţie preţioasă la progresul general al ţării.Fruntaşii revoluţionari din 1848,au intreprins o amplă acţiune de propagandă in favoarea Unirii atât in ţară cât şi in străinătate.Răspândiţi in diverse centre europene (Viena,Frankfurt,Paris,Londra,Constantinopol),patrioţii au desfăşurat o laborioasă activitate pentru a crea un puternic curent de opinie in sprijinul cauzei româneşti.

Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească. Totuşi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două ţări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele ţări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenţia de la Paris din 1858, o înţelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două ţări, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizând unirea politică.Unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituţia adoptată în acel an a denumit noul stat România.

redactia

Lasati un comentariu