Bartolomeu Anania: 8 lucruri pe care să le ştii despre Leul Ardealului

• publicat la: 6 February 2011
Bartolomeu Anania: 8 lucruri pe care să le ştii despre Leul Ardealului

“Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte. Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie”- Bartolomeu Anania. A iubit valorile umane şi a încercat să le insufle şi celorlalti credinţa în frumuseţea şi curăţenia spirituală.

Mii de oameni şi zeci de înalţi ierarhi ortodocşi l-au condus pe ultimul drum pe cel care a slujit timp de 69 de ani biserica ortodoxă română. IPS Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, Crişanei, Albei şi Maramureşului, a murit luni, la vârsta de 89 de ani, ca urmare a unor afecţiuni pulmonare şi cardiace, agravate în ultima lună.

Supranumit “Leul Ardealului”, Bartolomeu Anania va ramâne şi după moartea lui o personalitate care s-a remarcat prin intransigenţa cu care a apărat valorile ortodoxismului şi ale culturii române, dar mai ales prin modul în care a ştiut să-şi urmeze credinţa.

A început cursurile la cinci facultăţi

Şcoala primară a urmat-o în localitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul “Central” din Capitală. În anul 1943 a absolvit Liceul “Mihai Viteazul” din Bucureşti, obţinând diploma de Bacalaureat.
Puţini ştiu că Valeriu Anania a urmat cursurile Facultaţii de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj, între 1944 şi 1946, însă nici într-un caz nici în celalalt nu şi-a dus la bun sfârşit studiile. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi ale Academiilor Teologice din Cluj şi Sibiu, fiind, în cele din urmă, licenţiat la Sibiu, în 1948.

A făcut şase ani de temniţă

În iunie 1946, în timp ce Anania era preşedinte al Centrului studenţesc “Petru Maior” din Cluj a condus greva studenţeasca antirevizionistă şi anticomunistă. După acest eveniment a urmat un şir lung de arestări şi expulzări, în regimul comunist, efectuând şase ani de detenţie, între 1958-1964.

A început cariera duhovnicească la 2 februarie 1942

Cariera duhovnicească a început-o in 2 februarie 1942 când a fost tuns în monahism la mănăstirea “Antim” din Bucureşti şi a primit numele de călugărie Bartolomeu.

Perioada americană

Între 1965 şi 1976 a ocupat mai multe funcţii în Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din America şi Canada, iar în 1967 Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe i-a acordat rangul de arhimandrit.

A ţinut conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, şi a făcut parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia şi India. În România a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al BOR, între 1976 şi 1982.  A fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, în ziua de 21 ianuarie 1993, iar în 7 februarie a fost instalat în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca.

Tematica socială

Bartolomeu Anania a abordat în discursurile sale o tematică socială diversă încercând să combată o serie de vicii apărute în România contemporană de la consumul de droguri şi alcool, la vulgaritate sau lipsa de grijă faţă de mediu, acesta fiind supranumit “Leul Ardealului” pentru viziunea conservatoare faţă de ortodoxismul ardelean.

S-a opus intrării preoţilor în politică

Bartolomeu Anania a fost unul dintre cei care s-au opus intrării preoţilor în politică nefiind de acord ca aceştia să activeze în partide, în Parlament sau în consiliile locale sau judeţene. Mitropolitul a emis chiar o scrisoare pastorală în care a comunicat preoţilor un regulament intern care făcea, practic, imposibil accesul acestora în structurile politice.

A cerut în testament să nu i se ofere distincţii post-mortem

În testamentul pe care l-a lăsat, Bartolomeu a cerut să fie înmormântat în smerenie şi să nu i se acorde distincţii post mortem. Mai mult, Mitropolitul a mai scris că îşi doreşte ca urmaşii lui să aibă grijă de fundaţia pe care a înfiinţat-o şi care îi ajută pe tinerii de la teologie, fără posibilităţi materiale, să-şi continue studiile.

Activitatea  literară

Încă de copil, a cochetat cu literatura, făcându-şi  debutul în anul 1936 la revista “Vremea”, apoi la revista “Dacia Rediviva”, al cărei redactor principal a şi fost.

A publicat în revistele centrale bisericeşti, a avut o activitate intensă ca dramaturg, unde trebuie să menţionam dramele: “Mioriţa” (1966); “Meşterul Manole” (1968); “Du-te vreme, vino, vreme!” (1969); “Păhărelul cu nectar” (fantezie pentru copii-1969); “Steaua Zimbrului” (1971); “Poeme cu măşti” (1972), unele dintre ele fiind puse în scenă de mai multe teatre din ţară.

Faptul că a fost ales drept arhiepiscop nu l-a făcut să abandoneze scrisul astfel că în anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.  În anul 1982 a obţinut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat mai multe volume de versuri, printre care amintim  “Geneze” (1971); “Istorii agrippine” (1976); “File de acatist” (1981); sau Anamneze” (1984), dar şi volumele de proză şi eseuri “Greul Pământului” (1982), “Rotonda plopilor aprinsi” (1983), albumul “Cerurile Oltului” (1990), “Amintirile peregrinului Apter” (1991) sau  romanul exotic “Străinii din Kipukua” (1979).

comentarii

Raspunsuri

Lasati un comentariu