Aurel Socolan, un reputat istoric născut la Andrid

• publicat la: 16 March 2011
Aurel Socolan, un reputat istoric născut la Andrid

Împrejurimile Careiului au făcut în a doua jumătate a secolului XX două frumoase daruri istoriografiei şi culturii maramureşene: Valeriu Achim (născut la Tiream) şi Aurel Socolan (născut la Andrid). I-am amintit în ordinea cronologică a venirii lor pe lume, ne vom opri însă azi atenţia asupra personalităţii celui care a fost Aurel Socolan. Poate că este un păgubos obicei al nostru, al românilor, să ne omagiem personalităţile abia atunci când se nemuresc. Sunt însă cazuri şi mai triste, atunci când negura uitării se aşează cu totul peste viaţa şi activitatea unui om dăruit cetăţii neamului.

Un astfel de om dăruit neamului românesc a fost Aurel Socolan, rândurile noastre dorind să scoată în evidenţă o fărâmă din tot ce a însemnat el pentru cultura nordului nostru de ţară. A trecut la veşnicie în decembrie 2010, la Baia Mare. În publicaţia “Bibliotheca Septentrionalis” a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Maramureş, Ioana Dragotă (cea care a contribuit decisiv la apariţia editorială a lucrării de doctorat a lui Aurel Socolan) a scris un impresionant articol omagial la decesul lui Aurel Socolan, intitulat  Rămas bun, Domnule Profesor! El merită însă cu prisosinţă evocat şi în ţinuturile sale natale.

După cum am precizat deja, Aurel Socolan a văzut lumina zilei la Andrid în 20 iunie 1927. A absolvit în 1953 Facultatea de Istorie a Univ. “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. S-a stabilit la Baia Mare în 1954, unde a avut o bogată activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică. A deţinut importante funcţii la Secţia de Învăţământ a Regiunii Maramureş şi a Muzeului Judeţean Maramureş. În 1969 a înfiinţat prestigioasa publicaţie ştiinţifică a insituţiei muzeale băimărene, „Marmaţia”.

Pasionat cercetător al istoriei locale, s-a implicat în numeroase acţiuni de punere în valoare a tezaurului cultural-istoric local. Activitatea ştiinţifică i-a fost încununată prin numeroase comunicări, studii şi cercetări, prezentate la sesiuni ştiinţifice ori publicate în diverse reviste şi lucrări de specialitate.

Aurel Socolan a avut o pasiune de o viaţă, mistuitoare de timp, dar atât de aducătoare de reconfortare spirituală, cartea veche românească. Îndelungata trudă i-a fost răsplătită prin teza de doctorat intitulată Circulaţia cărţii româneşti până în 1850 în judeţul Maramureş, realizată sub îndrumarea acad. Ştefan Pascu şi susţinută în 1983. O versiune adăugită şi îmbunătăţită a tezei a publicat-o, cu acelaşi titlu, în 2005 la editura băimăreană “Maria Montessori”. Lucrarea îl plasează cu siguranţă în elita specialiştilor din acest fascinant domeniu. În prefaţa lucrării, Nicoară Mihali afirmă: “Nu cunosc câte teze de doctorat din Maramureş au adus ceva nou în cultura română, dar am convingerea că teza profesorului Aurel Socolan se va impune de-a lungul veacurilor prin autenticitate şi valoare într-un domeniu istoric atât de puţin cercetat”.

Un mare merit a avut în repunerea în circulaţie, după  o lungă şi împovărătoare tăcere, a datelor şi informaţiilor legate de marele tribun al părţilor sătmărene, dr. Vasile Lucaciu. A contribuit decisiv la constituirea complexului muzeal dedicat “Leului de la Şişeşti” şi a publicat, împreună cu Valeriu Achim lucrarea  Dr. Vasile Lucaciu- luptător pentru drepturile românilor şi Unirea Transilvaniei cu România, apărută la Baia Mare în 1968. Cei doi istorici, alături de alţi oameni cu putere de decizie dar şi cu autentică simţire românească au reuşit să repună şi la propriu pe soclu, în municipiul Satu Mare, statuia marelui luptător pentru drepturile românilor.

Pentru instituţia fanion a învăţământului sătmărean a realizat în 1994 o lucrare în colaborare cu profesoara Lucia Muntean,  Liceul „Mihai Eminescu” Satu Mare. Monografie 1634-1994. Atenţia lui s-a oprit şi asupra celei mai reprezantative instituţii şcolare din Baia Mare, realizând lucrarea aniversară Liceul „Gheorghe Şincai” Baia Mare: 75 de ani. Mai menţionăm în continuare alte câteva titluri din bibliografia lui Aurel Socolan. Dintre scrierile sale amintim aici doar câteva: Cercetări paleolitice în Ţara Oaşului (împreună cu Maria Bitiri), Tezaure şi descoperiri monetare din colecţia Muzeului Judeţean Maramureş (în colaborare cu Eugen Chirilă, Baia Mare, 1971). Împreună cu alţi autori a contribuit la apariţia volumelor Pagini din istoria Maramureşului (Octavian Bandula, Cornel Borlea, Ioan Németi, Mircea Zdroba, sub coordonarea lui Gheorghe T. Pop, Baia Mare, 1967) şi Momente ale dezvoltării culturii şi artei în Maramureş (Valeriu Achim, Iosif Lehoczi, Nicoară Timiş, Baia Mare, 1967). Îndeosebi ultimele două lucrări amintite surprind ochiul cititorului de azi prin curajul afirmaţiilor din unele articole, ţinând sema de vremurile pe care le străbătea atunci societatea românească.

Privind retrospectiv activitatea pe toate planurile a celui care a fost omul cetăţii Aurel Socolan, cu siguranţă va trebui să ne îndreptăm gândul de recunoştinţă pentru tot ce a lăsat în urma lui. Din perspectivă editorială, şi în cazul lui ne vine în minte un gând mărturisit către apusul vieţii de Octavian Goga: „Nu câte-au fost îmi vin în minte/Ci câte-ar fi putut să fie”. Aurel Socolan ar fi putut să scrie mai mult; treburile obşteşti l-au împiedicat într-o etapă a vieţii; în alta, cea de către asfinţit, puterile fizice nu l-au mai ajutat…

Pentru tot ce a lăsat în urmă, prin scris şi prin faptele sale bune, cu toate dăruite poporului în mijlocul căruia s-a născut, Aurel Socolan merită să intre în galeria personalităţilor cu care Andridul şi întreg judeţul Satu Mare pot şi trebuie să se mândrească.

Viorel  Câmpean

comentarii

de marry la 14 July 2011 - 17:47

Dumnezeu să-l așeze în loc special alături de fiica sa și prima soție.

Lasati un comentariu