Gaddafi-Europa: Istoria unei relaţii vinovate

• publicat la: 21 March 2011
Gaddafi-Europa: Istoria unei relaţii vinovate

Incă din 1969, Muammar Gaddafi, unul dintre cei mai excentrici, dar şi sângeroşi conducători de stat din ultima jumătate de secol, a avut o relaţie fluctuantă cu Europa: de la răceală diplomatică la prietenie şi, în cele din urmă, la conflict militar.

1 septembrie 1969:

Muammar Gaddafi preia puterea în Libia în urma unei lovituri de stat a armatei.

1970-1980:

Libia devine cunoscută pe plan internaţional drept unul dintre principalii sponsori ai terorismului – şi totodată o oază de retragere pentru terorişti din Europa şi Orientul Mijlociu. Gaddafi introduce un sistem dictatorial, asemănător celor din Coreea de Nord şi Irak sub Saddam Hussein; aproximativ 10-20% dintre cetăţeni lucrează pentru aşa-numitele „comitete de supraveghere” ale statului. Dizidenţii sunt executaţi în public, iar execuţiile sunt televizate în direct.

1980-1987:

Cel puţin 25 de dizidenţi ai regimului sunt asasinaţi în Europa de Vest şi SUA. Marea Britanie suspendă relaţiile diplomatice cu Libia după ce o poliţistă este împuşcată la Londra de un membru al corpului diplomatic libian. În decembrie 1981, SUA întrerup relaţiile diplomatice cu Libia.

5 aprilie 1986:

Are loc un atentat asupra unei discoteci din Berlin frecventată de soldaţi americani. Trei oameni sunt ucişi şi alţi 240 răniţi. Serviciile secrete libiene sunt numite drept autorii atentatului.

15 aprilie 1986:

SUA bombardează palatul lui Gaddafi din Tripoli, însă Gaddafi supravieţuieşte atacului. 60 de oameni îşi pierd viaţa.

21 decembrie 1988:

un Boeing 747 al companiei Pan Am este distrus în zbor, deasupra Scoţiei, de o bombă aflată la bord. 270 de persoane mor în urma atentatului comis de serviciile secrete libiene. ONU impune sancţiuni împotriva Libiei, care sunt menţinute până în 1999.

2003:

Gaddafi anunţă că Libia renunţă la programul său de producţie de arme nucleare.

Începând cu 2004,

Libia este curtată de mai multe state din Europa; astfel, în 2004, premierul britanic, Tony Blair, vizitează Libia, în 2006, SUA reiau relaţiile diplomatice cu statul nord-african şi în 2007, preşedinte Franţei, Nicolas Sarkozy, vizitează Libia şi semnează mai multe tratate bilaterale cu Muammar Gaddafi. În 2008, ministrul american de Externe Condoleeza Rice vizitează Libia, iar în 2009 Gaddafi şi premierul italian, Silvio Berlusconi, semnează un tratat de cooperare.
2009:

Gaddafi ţine un discurs în plenul ONU; printre altele, liderul african critică aspru Naţiunile Unite, îşi declară susţinerea pentru talibanii afgani şi piraţii somalezi, şi numeşte Consiliul de Securitate al ONU „Consiliul Terorii”.

2010:

În timpul unei vizite oficiale în Italia, Gaddafi cere Europei să se convertească la islam.

Februarie 2011:

O revoltă populară are loc în Libia. Gaddafi promite că nu îşi va părăsi ţara şi că va lupta până la moarte împotriva duşmanilor.

sursa rl

Lasati un comentariu