Viaţă de mizerie între Teatru şi Bibliotecă

• publicat la: 15 March 2011
Viaţă de mizerie între Teatru şi Bibliotecă

Clădirea fostului internat al Grupului Şcolar “Simion Bărnuţiu” Carei reprezintă adăpost pentru  49 de familii (adică 130 de persoane) care trăiesc în condiţii comparabile cu cele ale unui ghetou. Dacă pentru clădirile cu vârste de peste o sută de ani s-au găsit soluţii sau fonduri pentru renovare şi întreţinere,pentru cele construite în anii de dinaintea lui 1989 nu mai sunt speranţe de reabilitare.Clădirea de pe strada Doina e in  aceeaşi situaţie.

Trecem de multe ori pe lângă ele nepăsători,doar fac parte dintr-un peisaj cu care ne-am obişnuit ,din păcate.Ce nu am observat şi nici nu am încercat să observăm, este ce se ascunde în spatele lor.Ce vieţi şi ce destine sunt între aceşti pereţi.Cum s-a ajuns la această situaţie care nu face cinste niciunei localităţi ?

Cu atât mai mult unei localităţi situate la frontiera de vest şi condusă de uniunea etnicilor maghiari.Nu ştiu să fi văzut ceva asemănător în localităţile din imediata apropiere a graniţei sau în cele infrăţite cu oraşul nostru.

Stabilimentul în discuţie,construit în perioada socialistă,găzduia elevii din alte localităţi care studiau la Grupul Şcolar “Simion Bărnuţiu”  Carei.

Liceul dispunea şi de sală de sport,cantină ,internat ,laboratoare bine dotate,existau chiar şi câteva hectare de teren agricol.La internat,ultima renovare a avut loc în 1997.Atunci s-au reparat băile,s-a schimbat parchetul în camere,s-a zugrăvit,s-au vopsit uşile şi ferestrele.

„Peste tot era curat, frumos, cantina funcţiona pe vremea aceea, aveam bucătăreasă,administrator, magazioner, spălătoreasă. După părerea mea,dacă se dorea, se puteau amenaja în acel bloc garsoniere sau mici apartamente pentru tinerii căsătoriţi sau de ce nu un motel pentru cei care vin la spectacole sau  competiţii în Carei şi ar fi adus astfel şi venit primăriei.Acum ,prin aducerea rromilor aici,au distrus fără drept de apel totul!Doar tot ei au distrus şi clădirea de  pe strada Doina, care, de asemenea a fost funcţională şi bine pusă la punct de către englezi şi olandezi. Cunoscând situaţia de acolo, mă mir ca au băgat aceşti oameni să distrugă şi acest loc, după ce au distrus şi căminul de nefamilişti al TRUM S.A.” ne declară P.G. pedagog la acest internat pe vremea când era funcţional.

Sugestiile fostului angajat al liceului agricol referitoare la posibila destinaţie a imobilului Primăriei  denotă o bună cunoaştere a realităţilor locale , a crizei spaţiului de cazare cu care se confruntă instituţiile din oraş in momentul organizării de evenimente de amploare.Activitatea deosebit de intensă a Centrului Cultural, sub conducerea lui Bogdan Georgescu, a adus la Carei,anual,formaţii de teatru,ansambluri folclorice sau trupe faimoase care au avut nevoie de cazare.Festivalul de teatru pentru Studenţi SPOT(in oraşul fără teatru) a ajuns la a IV-a ediţie,Zilele Oraşului aduc de asemenea multe formaţii,competiţiile sportive ale Clubului Elevilor Tapo precum şi Cupa 25 Octombrie la Atletism.

Intrarea în clădire se face de pe strada Iuliu Maniu,printr-un gang situat între Casa de Cultură şi  Biblioteca Municipală Carei.După ce treci prin curte,ajungi la clădirea care nu mai are nevoie de nicio prezentare după ce veţi vedea imaginile.

Nu toate familiile care locuiesc aici sunt certate cu munca,disciplina sau curăţenia dar viaţa a fost mai aspră cu ei şi au fost nevoiţi să îşi ducă traiul de zi cu zi în aceste locuri insalubre.Şi nici nu e uşor să ajungi să primeşti un astfel de loc.Alţii nu au obţinut nici acum o locuinţă socială.

În acest imobil se găsesc 49 de camere dispuse pe 5 nivele:4 etaje plus parter,toate ocupate. Există camere cu 2 până la 5 persoane, cu excepţia a două camere în care stă câte o persoană. Unii oameni locuiesc de 5 ani în acest loc. Ei ne-au povestit că acum 3 ani erau condiţii mai adecvate: “băile funcţionau,toate erau la locul lor, dar de când au băgat ţiganii, s-a stricat tot.Aceste camere le-au fost repartizate de la Primărie”.


De jur imprejurul clădirii, gunoaiele stau  grămadă.Imagini apocaliptice.Din fericire,la nici trei zile de la vizita noastră de documentare,o delegaţie din Primărie a venit să constate şi ea situaţia dezastruoasă şi a determinat locatarii să contribuie la incărcarea deşeurilor în  remorcile pregătite.

Majoritatea celor întâlniţi au fost dispuşi să poarte un dialog cu noi,să îşi mai spună păsurile bucuroşi că îi bagă cineva în seamă.

Tanti G.A. ne spune că acest loc”se află  în pragul insuportabilului.Să nu fiu înţeleasă greşit- mulţumim Primăriei că ne-a ajutat să primim aceste locuinţe,dar se pare că numai unii au grijă de locuinţele primite, restul distrug şi strică tot: de la intrare până pe hol se află nişte bucăţi de hârtie igienică folosite;în băi sunt atât de mari găurile în tavan, încât pică ce nu trebuie de la etaj.


Sunt câteva familii  cărora nu le pasă de nimic şi degeaba le spui să păstreze curăţenia, nu ascultă. Ţi-e şi frică să vorbeşti cu ei, tot ce este se fură, unde au văzut o bucată de fier, au tăiat-o şi au vândut-o. A pus Primăria ţevi de scurgere în baie, dar de pe o zi pe alta acestea au fost furate.Nu înţeleg de ce trebuie să distrugă tot. Nu poţi să te pui cu ei că-i vai de tine. Nu aşteptăm noi să vină Primăria să ne facă nouă curăţenie, dar măcar să trimită pe cineva să-i pună la treabă pe toţi, să strângă tot ce-au aruncat. Sunt aici destui care primesc ajutor social; să-i pună să cureţe şi aici. Vara, mirosul devine de nerespirat. Nu vine nimeni să vadă ce-i aici.
Avem de plătit pentru apă 1200 de lei. Eu îmi spăl hainele şi fac baie la o prietenă, pentru că aici nu se poate; de ce să plătesc atâţia bani pe apă şi de unde? Noi ne plătim apa şi curentul.Vin de la Primărie să ne spună cât avem, dar am auzit că celor care nu plătesc, le plăteşte Primăria.
Cert este că apa curge încontinuu peste tot de luni de zile. Dacă ar fi scoase vreo 6 familii de aici, altfel ar fi treaba”.

Am intrat în  garsonierele partenerilor noştri de discuţii şi ne-a surprins curăţenia şi buna rânduială din interior.

Un alt locatar, B.N.care deşi aude rău, ne conduce şi ne arată ce este în jur, povesteşte despre persoanele care terorizează blocul: “nu e bine ce se întamplă, sunt 10 oameni periculoşi care locuiesc aici,ţi-e frică de ei când mergi afară. Aş vrea cumva să ne fie şi nouă un pic mai bine, nu ne ajută nimeni, trebuie să ne păzim lucrurile. Dacă plecăm, ne sparg uşa şi ni le fură. Viceprimarul i-a băgat aici şi nu ne putem apăra; strigă şi ne înjură”.

Contactat telefonic, viceprimarul Keizer Ludovic afirmă  că ” nu există nici un proiect pentru renovarea acestui imobil. Locuitorii blocului nu mai plătesc utilităţile. Mai grav este faptul că dacă cineva vrea să plătească, ceilalţi îl agresează verbal sau chiar fizic pentru a-l determina să nu mai plătească. Indiferent de consecinţe sunt  hotărât să opresc furnizarea energiei electrice şi a apei începând din prima jumătate a lunii aprilie, iar rebranşarea nu se va face până până când nu vor fi a achitate toate datoriile.Cine foloseşte să şi plătească.Situaţia nu este singulară,aceleaşi probleme le avem şi pe strada Doina şi în cartierul Eliberării,la blocul6 “.

B.I.o altă persoană din bloc, consideră că problema constă în faptul că “i-au băgat pe toţi la un loc.Nu putem spăla,nu putem face baie, totul se fură”.

N.P. subliniază problemele legate de încălzirea imobilului: “ţevile-s rupte, căldura nu avem, sobe nu-i voie să băgăm, nu poţi fi mulţumit de aşa ceva. Pe strada Căplenilor trebuie să depui cerere? Am auzit că se dau ceva locuinţe acolo, dar dacă ne bagă iar la grămad tot aşa va fi ca aici. De lucru nu-mi dai? Eu vreau de lucru!”

M.T. îşi exprimă nemulţumirea faţă de plasarea vandalilor în această clădire: “unii “paraziţi” nu-şi respectă îndatoririle, au fost cândva condiţii acceptabile, dar dacă nu sortăm un pic pe cine băgăm într-un bloc, am ajuns aşa. Cei care nu se comportă civilizat trebuie duşi  de aici. Mulţi dintre noi facem curat din când în când, dar vin şi-ţi aruncă mizeria în faţă şi râd. Sunt mulţi fără ocupaţie, unii cu ajutor social; eu sunt în pensie de boală şi dacă vine cineva pe aici, numai pe ţiganii care se linguşesc îi ascultă, pe noi nu. Ei primesc şi ajutoare speciale, dar la lucru nu-i pune nimeni”.

Trist este faptul că în acest imobil locuiesc şi tineri. Unul dintre aceştia povesteşte că nu are unde să meargă, fiind nevoit să trăiască sub ameninţarea vandalilor: “aţi văzut în ce condiţii stăm? Dar dacă spunem ceva, unde o  să ne ducm? dacă mâine ne pun în stradă? Avem ce să facem? Avem unde să ne ducem? Greşeala a fost că au băgat aici şi ţigani care din păcate nu se ştiu comporta. Dacă i-ar duce de aici, am ajuta să zugrăvim, să facem curăţenie am păstra totul, ca în casa noastră,dar cu ei aici nu putem. Sunt între ţiganii de aici şi oameni cumsecade. Să ramână cei buni, curaţi, dar pe ceilalţi să-i ducă în altă parte şi să ne ajute să punem împreună la punct blocul.

Când vine cineva tot pe ţigani îi întreabă. Să ne intrebe şi pe noi! Dar cine votează – primeşte. Numai dumneata(n.r. reporterul) ai venit prima dată la noi. Nouă ne vin şi facturile dar lor nu; noi trebuie să le achităm, ei nu. Ţiganii,au stricat şi au furat tot, îi tot punem în altă parte?Au stricat – acolo să rămână! Dacă au primit o dată locuinţă şi nu o îngrijesc să ramână fără ea, nu tot ei să primească pentru că se tot plâng sau fac scandal. Cineva trebuie să-i supravegheze şi să-i controleze, iar dacă nu-s de treabă -  afară cu ei! Că şi în faţa Primăriei e plin mereu de ei: tot cer, dar la muncă nu merg,  numai la furat şi la distrus!”.

La sfârşitul anului şcolar 2006-2007, în urma unei solicitări a primarului Bekő, Inspectoratul Şcolar a aprobat cazarea câtorva familii defavorizate  în internat, până la începerea noului an şcolar. Apoi Grupul Şcolar a fost revendicat şi cedat, o parte FDG-ului ,o parte Episcopiei Romano-Catolice iar liceul s-a mutat la o altă adresă.Clădirea internatului a rămas in administrarea Primăriei Carei.

Conform celor declarate de Oşan Adrian, şeful Serviciului Spaţii Locative din cadrul Primăriei Carei,în clădire au fost montate  contoare de curent electric, iar chiria variază între 8 şi 15 lei pe lună. Utilităţile sunt sau nu plătite,administratia locală trebuie să plătească la furnizorul de electricitate sau apa curenta pentru a nu fi debranşati.

130 de careieni trăiesc în „blocul–ghetou” de pe strada Iuliu Maniu,în condiţii inumane, în anul de graţie 2011.

Peste câteva luni,mai exact în luna mai, vor începe lucrările de ”redesenare” a centrului oraşului şi astfel,la 50-100 de metri de acest bloc-ghetou se vor afla fântâni arteziene,alei cu porumbei şi mobilier urban nou,felinare pitoreşti.

redactia

comentarii

de Istoric la 16 March 2011 - 08:34

Totusi cine raspunde de infiintzarea acestui ghetto-lagar modern ?
Sa-l alegem sa ne conduca………….spre noi cuceriri revolutzionare………….

de Par-IZER la 16 March 2011 - 08:42

ma Istoric : hai sictir !

de pe fata la 16 March 2011 - 09:04

e trist… dar mai trist e ca nu sunt solutii pe viitor…

de hahahahahahahahahaha la 18 March 2011 - 08:30

hahahahahahheheheheheheehehehihihihihihihihihihi

de CAREIAN la 30 April 2011 - 16:27

vai de viata noastra locuiesc pe strada DOINA CHIAR LANGA GHETOU asa ceva este de neimaginat.am renovat casa am bagat o gramada de zeci de mii de euro si jegosii de tigani pusi de PRIMAR SAU DE CINE DRACU IO PUS AICI imi sparg peretii si ii mazgalesc dau staiile de muzica la maxim pe geam fac scandal pe mijlocul strazii.
II DORESC DOMNULUI PRIMAR SA AIBA PARTE SI EL DE ASA CEVA.SA VADA CUM E SA STAI CU FRICA IN CASA SI SA NU DORMI NOPTILE.

FELICITARI BULETIN DE CAREI MACAR CINEVA MAI E INTERESAT SI DE SOARTA CETATEANULUI CARE PLATESTE TAXE SI IMPOZITE PENTRU ASA ZISUL PRIMAR CARE AR TREBUII SA LUCREZE PENTRU NOI CETATENI.DAR SE PARE CA NIMIK DIN PARTEA LUI SI A PRIMARIEI.

de Horia Mărieș la 15 September 2012 - 15:03

Apropo și de articolul similar (bine documentat) apărut recent în nagykaroly.ro “Emberek embertelen körülmények között” 2012.09.13.|M. T. R.|.

http://nagykaroly.szatmar.ro/Emberek_embertelen_korulmenyek_kozott/hirek/40571

Intrebarea este: Ce soluții viabile va găsi oare Primăria Carei pentru rezolvarea problemei semnalate, atunci când ea este deja datoare vândută la bănci? Peste 25 milioane de lei noi (RON) datorii la bănci până în 2027?

Va cerși Primăria Carei oare ajutor de la alții (Guvern, Prefect, Consiliul Județean, etc.) ca să poată să-și ajute proprii ei cerșetori și pe alți defavorizați ai sorții careieni ???

” ALEG SĂ MOR LUPTÂND, DECÂT SĂ EXIST CERȘIND !”

- apărut în data de 14 septembrie 2012, în 365NEWS.ro –

“Cerșetoria nu trebuie să fie acceptată ca condiție sine qua non a existenței, cum ne sugerează sintagma lui Emil Coiran, “cerșetor de existență”. A cerși ca sa exiști, se numește într-adevăr, cerșetor de existență. Ne cerșim, în cele din urmă, dreptul de a exista ca ființă biologică, iar asta face din noi un biet rumegător. In momentul în care-ți cersești dreptul la existență, în acelasi timp iți anulezi și dreptul la existența în demnitate.

Ce este omul mai intâi, demnitate sau existență ? Cerșitul este umilință, este condiție subumană a omului, chiar de-ți cer;esti dreptul la existență. Sunt oameni care nu accepta existența în acest fel, în umilință și degradare. Exist[ oameni pentru care demnitatea de om, de ființă umană, e mai presus de existența biologică. Atunci el are două opțiuni: moare în demnitate sau luptă pentru existență în demnitate. De aceea, eu nu găsesc potrivită analogia între cerșitul infracțional și existența prin cerșit.

Poporul român este, azi, adus în aceeași stare psihică a umilinței și a negării demnității umane în care erau aduse victimele nazismului. Naziștii întâi te făceau sa te negi pe tine ca ființș, si să te disprețuiesti ca om, să uiți că exiști, și după aia te băgau în camerele de gazare. A face din ființa umană o plantă, o existență vegetală care-și pierde memoria exitenței demne, este prima etapă dintr-un proces pervers de dezagregare al unui popor, a unei națiuni.

Marii traficati de “carne vie” (asa-zisii pesti), intâi fac vitimele să-și disprețuiasca trupul, umilindu-le, ajungându-se până la a urina pe trupul lor, pentru ca, disprețuindu-și trupul, să devină maleabile și să nu se mai opună din a face din trupul lor un obiect al satisfacției sexuale.

Acest procedeu psihologic este valabil și în politică. Sărăcia și umlința, precum și acceptarea resemnată a acestei condiții de existență în umilință, înseamnă anihilarea voinței de a te lupta pentru un drept la existența în demnitate.

Existența cersită e o nonexistență. A exista în umilință e o existență de obidit, o existență de vită care trage la jug pentru o pală de fân și un hârdău cu apă. Viața în umilință e o viață de animal de povară. Numai ridicând existența la ștacheta demnității umane profunde, numai atunci are un sens coerent și numai atunci viața merită trăită. Vointa de a lupta și de a merge până la ultimul sacrificiu, iată care e condiția iețirii din viața mizeră a “cerșetoriei pentru existență”.

Noi nu trebuie sa ne cerșim existența, ci s-o luăm cu forța brațelor și cu puterea minții noastre. Existența n-o obținem cerțind, ci luptând pentru ea împotriva celor care ne-o confiscă vremelnic și samavolnic. Între existența prin cerșit si moartea prin luptă, eu o prefer pe cea din urmă.

Cu cât te temi mai mult de moarte, cu atât moartea e mai aproape de tine și cu atât cei puternici te vor înrobii mai abitir.

Libertatea nu ți-o dă decât curajul ! Aleg să exist prin luptă, nu să cerșesc existența. Aleg să mor luptând, decât să exist cerșind. De aceea sintagma lui Cioran, pe care o disprețuiesc, eu aș inlocui-o cu alta:

Luptăm pentru existență. O viață câștigată la loteria cerșitului nu merită traită. Numai o viață pe care ți-o oferi prin propria ta voință, propria ta putere de luptă, caștigată prin meritul și efortul tău, și nu grație generozității altora, ei bine, numai o astfel de existență are o valoare autentică, o valoare de safir. Atunci și numai atunci se zice că trăiești cu adevărat, când lupți și când viața ți-o datorezi ție însuți, nu altora. “

de ionica la 3 April 2014 - 20:47

nui bine ca face primarul din CAREI

Raspunsuri

Lasati un comentariu