Pagina principala / Sanatate / Dulciurile contribuie la calmarea durerii

Dulciurile contribuie la calmarea durerii

Preferinţele culinare diferă de la un individ la altul şi mulţi sunt de părere că pofta reprezintă semnalul transmis de organism referitor la necesităţile sale. Alţii spun însă că poftele sunt generate de foame şi lăcomie, potrivit dailymail.co.uk.

Cert este, spun cercetătorii, că poftele au la bază motive multiple. Acestea ţin de evoluţie, de factori psihologici, precum stresul sau nefericirea.

„Este esenţial să ţinem seama de faptul că pofta de mâncare nu este pur şi simplu foame”, a spus profesorul Andrew Hill, directorul secţiei de Psihiatrie şi Ştiinţe Comportamentale de la Universitatea Leeds.

Foamea este felul în care corpul se asigură că primeşte energia necesară, sub forma nutrienţilor din mâncare. Când avem stomacul gol, organismul secretă un hormon numit grelină care comunică cu centrul de comandă din creier – hipotalamus. Astfel se creează senzaţia de foame şi ştim când trebuie să mâncăm.

Saţietatea este, pe de altă parte, semnalată prin secreţia altor hormoni – leptină, de celulele adipoase, şi insulină, de pancreas, ca răspuns la creşterea nivelului de zahăr din sânge.

Poftele sunt însă mult mai complexe şi sunt asociate cu mai multe substanţe din creier.”În primul rând este dopamina, o substanţă din creier implicată în procesele de învăţare şi concentrare. Atunci când vedem sau experimentăm ceva nou, creierul eliberează dopamină. Aceasta funcţionează în tandem cu alte substanţe din creier, numite opioide, care ne dau stări de bucurie şi plăcere. Combinarea acestor doi factori face ca creierul să asocieze anumite activităţi cu plăcerea şi să ne îndemne să le practicăm iar şi iar”, explică doctorul Leigh Gibson, lector în biopsihologie la Universitatea Roehampton.

Din perspectivă evoluţionistă, pofta de fast food este legată de vremurile preistorice, când opioidele şi dopamina din creierul oamenilor reacţionau la beneficiile mâncării cu multe calorii, ca mecanism de supravieţuire.

„Suntem programaţi să ne facă plăcere consumul de alimente grase şi dulci, iar creierul ne spune să le căutăm pe acestea”, concluzionează Gibson.

„Corpul produce un hormon numit cortizol ca răspuns la stres. Funcţiile sale principale sunt să crească nivelul de zahăr din sânge, care să fie folosit ca energie de celulele corpului, să înăbuşe sistemul imunitar şi să aducă un aport de grăsime, proteine şi carbohidraţi metabolismului. De asemenea, blochează secreţia de leptină şi insulină, sporind foamea”, explică Gibson.

Astfel studiile au arătat că, atunci când suntem stresaţi, ne atrag alimentele cu o valoare energetică mai mare, precum prăjiturile şi alte dulciuri, stresul relevând că nu mai avem energie. Pe de altă parte, la stilul de viaţă pe care îl avem în prezent, este mai greu să ardem apoi caloriile din aceste alimente, mai spune Gibson.

Poftele au şi o componentă psihologică – dispoziţia, în special cea proastă, fiind un factor puternic, spune Andrew Hill.

„Poftim mâncăruri de tip recompensă. Acest tipar este parţial înrădăcinat în copilărie, când părinţii ne oferă dulciuri pentru a ne recompensa sau a-şi arăta afecţiunea”, mai spune el.

Gibson arată că dulciurile contribuie la calmarea durerii, eliberând opioide, dând astfel o scuză pentru a-i oferi ceva dulce unui copil care s-a lovit. Ciocolata în special determină creierul să elibereze aceste substanţe care induc o stare de plăcere. Nu este deci deloc surprinzător că pofta care apare cel mai frecvent, în proporţie de 50% din toate poftele, este cea pentru ciocolată.

Sexul persoanei influenţează de asemenea natura poftelor pe care le resimte. Potrivit lui Hill, studiile au arătat că, în general, femeile preferă alimentele dulci, grase şi cu valoare energetică mare, în timp ce bărbaţii se îndreaptă către mâncăruri mai savuroase, deşi nu au fost încă explicate aceste tendinţe.

sursa  Cotidianul