Pagina principala / Social, Stirea Zilei / Bătrâneţe de coşmar

Bătrâneţe de coşmar

Vă mai amintiţi de Plăcintăria situată în micul gang din faţa intrării în Parcul careian, intrarea dinspre fostul Club al Elevilor? Cea care se ocupa de această mică afacere era Vereş Magdolna. La vremea respectiva locuia intr-una din  dependinţele din curtea clădirii  situată pe strada 1 Decembrie 1918 nr.18 ,o locuinţă din fondul locativ al oraşului, unde stătea împreună cu soţul ei.

38 de ani a fost chiriaşă în acea locuinţă, până în momentul în care imobilul a fost revendicat. Cererea de retrocedare datează din 2001 iar în urma procedurilor de restituire, proprietarii au intrat în posesie în anii urmatori.Pe lângă clădirea principală, cu front la stradă, s-au cedat şi dependinţele din curtea existentă, dependinţe unde locuiau mai mulţi chiriaşi.

Conform legilor în vigoare, chiriaşii au avut posibilitatea de a rămâne în continuare, în baza unui contract de închiriere, o perioadă de cinci ani, perioadă în care Administraţia Locală a oraşului trebuia să găsească o altă locaţie pentru ei, o locuinţă socială.Chiria pe lună era de 25 lei. O sumă rezonabilă în condiţiile în care Vereş Magdolna are o pensie de 350 de lei. La cei 66 de ani ai săi, Vereş Magdolna este cardiacă, are probleme cu circulaţia periferică şi are un picior pasibil de amputare. Sotul său, Zaika Iosif, are 70 de ani, o pensie de 600 lei şi are deja la activ două accidente vasculare care l-au adus în imposibilitatea de a se exprima. Singura sa “rudă” şi singurul susţinător este soţia sa.

De-a lungul timpului au făcut nenumărate drumuri la Primărie pentru a se înscrie la una din locuinţele sociale construite, dar fără succes. Problemele de sănătate ce s-au agravat de la an la an fac ca repartizarea momentană a unei locuinţe sociale să fie tardivă,singura variantă adecvată pentru ei fiind Căminul de Bătrâni.

Un garaj pe post de locuinţă socială

In 2009, proprietarii au intrat în posesia cu drepturi depline asupra imobilului în cauză şi au solicitat chiriaşilor o chirie de 150 euro pe lună,sumă care depăşea posibilităţile de plată ale acestor persoane.

Deoarece pe durata celor 38 de ani locuiţi în acele dependinţe soţii Vereş au adus îmbunătăţiri locuinţei ( au mai construit o cameră, un garaj şi o terasă), au solicitat despăgubiri în instanţă dela proprietari. Au reuşit să obţină suma de 7.000 lei, din care 500 lei au fost cheltuieli de judecată, dar trebuiau să şi părăsească locuinţa respectivă.

Astfel, în cursul lunii trecute, dupa nenumărate drumuri la Primăria Carei, au obţinut o locuinţă socială, în curtea din spatele actualului sediu al Bibliotecii Municipale.

După cum se poate observa şi din imagini, adăpostul care poartă denumirea de locuinţă socială este de fapt un fost garaj, în imediata apropiere a blocului-fost internat dela Agro, locuit în mare majoritate de rromi. Nu are apă curentă, nici baie şi nici măcar un minim de condiţii de locuit.

La intrarea în “locuinţă” te întâmpină o mare de gunoaie cu un miros irespirabil. Au plătit pentru transportul puţinelor lucruri de care dispun nu mai puţin de 1000 de lei unui căruţaş, din puţinul câştigat în instanţă. Deşi li s-a promis că va veni cineva să ridice gunoaiele din faţa uşii de intrare, ieri acestea încă persistau pe spaţiul verde, emanând un miros greu de suportat.

“Nu ne vine să credem ce ni se întâmplă, dacă-mi spunea cineva unde o să ajung nu aş fi crezut că este posibil aşa ceva. Noi nu am avut copii, de aia am ajuns aici, nu avem pe nimeni“, povesteşte Magdolna Vereş.

“Aici ne-au pus cei de la Primărie, acum nici nu ne mai primeşte primarul în audienţă, numai Oşan ne mai ascultă, dar el ce poate să facă fără voia primarului.

Cât am avut servici am ajutat şi neamurile, cu ce am putut, nu ne-a părut rău niciodată să-i ajutăm, dar acum nu ne întreabă nimeni nici măcar ce mai facem.

Uitaţi-vă în ce condiţii stăm, plouă prin tavan, nu avem apă, uşa nu putem să o ţinem deschisă deoarece este plin de gunoi chiar în faţa uşii, miroase îngrozitor pe căldurile astea,(gunoi aruncat peste gard de cei din ghetou), geamurile sunt sparte .

În jur e plin de ţigani care sparg geamurile, care noaptea fac scandal. Prin cantină, printr-un geam spart de la uşă circulă în curtea asta, vin la noi şi ne bat la uşă, ne e frică de ei, suntem doi bătrâni, poate ne fură şi ce mai avem .

Nu avem nimic, nu avem pe nimeni, nu avem sanatate, cine să aibă grijă de noi, nu mai putem să facem singuri aproape nimic, ne descurcăm foarte greu.

Astea sunt condiţii pentru oameni? Ne dorim să mergem la Casa de Bătrâni, daca ni se aprobă, d-na avocat ne-a promis că ne ajută să ne facă cerere să mergem la casa de bătrâni, mai bine ar fi acolo, că dacă vine iarna, fără căldură, nu avem nici sobă, nici lemne, o să murim aici.

Fără apă nu ne putem spăla, nu putem face baie, nu avem de unde să luăm apă. Ca să facem ceva de mâncare am cumpărat apă plată. Am mers cu taxi să cumpăr de mâncare, dar azi am putut, maine, poate nu mai pot. Ce va fi de noi? Ajutaţi-ne că nu mai putem.”

Prezent la faţa locului, reporterul Buletin de Carei a luat legătura cu Paşca D-tru, de la Serviciul de Asistenţă Socială, pentru a se interesa de soarta celor doi bătrâni şi de posibilitatea ca aceştia să primească  măcar o masă caldă de la cantina de ajutor social a oraşului.

“Pentru a primi mâncare de la cantină se face cerere la noi, facem anchetă socială şi se rezolvă în cel mai scurt timp. Cunosc cazul, este la noi în regim de urgenţă pentru obţinerea unui loc la căminul de bătrâni, dar trebuie foarte multe  hârtii. Însă până atunci o să rezolvăm cu mâncarea”, declară Mitică Paşca.

În urma intervenţiei noastre de ieri, în cursul zilei de astăzi, cei doi bătrâni au primit o masă caldă de la cantina de ajutor social, iar la începutul săptămânii viitoare avem promisiuni că se va finaliza ancheta socială care să permită finalizarea dosarului pentru includerea lor într-o instituţie de îngrijire a persoanelor vârstnice bolnave şi fără aparţinători.

Singuri, bolnavi şi bătrâni,nu mai au puterea de a se ingriji nicidecum să mai reuşească să facă curăţenie in jurul actualei locuinţe.Povestea lor a reuşit sensibilizeze oameni cu suflet mare care s-au implicat în întocmirea dosarului ce este necesar la internarea într-un Cămin de Bătrâni.

Cei care simt că pot oferi puţin din timpul lor liber pentru a uşura situaţia în care se zbat cei doi bătrâni sunt aşteptaţi în curtea din spatele Bibliotecii Municipale şi poate prin muncă voluntară îi pot elibera de mizeriile din jurul noii lor locuinţe.

„Foloseşte darurile pe care le primeşti, care iţi sunt date, şi dă in continuare altora dragostea pe care o primeşti”.

redactia

comentarii