Pagina principala / Eveniment / 130 de ani de la naşterea lui George Enescu

130 de ani de la naşterea lui George Enescu

S-a născut la 19 august 1881, in nordul Moldovei, satul Liveni-Varnav, lângă Dorohoi.

Imaginile si traditiile acestor locuri il vor influenta pe Enescu in toată creatia sa, servindu-i drept fundament, un punct de plecare in muzică.

Provine dintr-o familie unde muzica avea loc de cinste: străbunicul Enea Galin era cântăreţ la strană, mostenise talentul vocal al strămosilor săi, dar nu a dorit să practice, fiind invăţător, apoi agricultor, inzestrat cu o voce deosebită. Bunicul, Gheorghe Enescu, preot, deci si el inzestrat cu o voce uimitoare. Tatîl, Costache Enescu.

George Enescu era singurul copil al lui Costache si Maria, deoarece doi frati mai mari murisera de mici, iar alti cinci in urma molimii din 1878. Primele indrumari muzicale le-a primit de la părintii săi si de la un vestit lăutar, Nicolae Chioru.

Copil fiind, indragea muzica lautarilor din sat, executand si el acasa, aproape cu exactitate, pe un instrument creat de el, melodiile ascultate, astfel incat parintii sunt indrumati sa il duca la Iasi, pentru a fi ascultat de profesorul si compozitorul Eduard Caudella, dascal ce il va invata notele si ii va aprecia inclinatiile deosebite catre muzica.

In timpul Primului Razboi Mondial cat si in al Doilea, Enescu va ramane in tara, dorind ca perioada grea din intreaga lume sa o treaca alaturi de poporul sau. In acest timp colaboreaza cu interpreti romani, avandu-l colaborator la pian pe Alfred Alessandrescu, si pune pe picioare spectacole de opera intre anii 1914 – 1919, cu contribuita orchestrei simfonice “George Enescu” din Iasi, toate aceste activitati aducandu-si aportul la formarea gustului muzical al romanilor. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial va sustine concerte si turnee si in Rusia colaborand cu interpreti de origine rusa.

Dupa al Doilea Razboi Mondial a participat la Bucuresti la interpretarea integralei cvartetelor de Beethoven si a lucrat la ultimele sale creatii: Cvarteul de coarde numarul 2 (1950-1953), Simfonia de camera pentru 12 instrumente soliste (1954) si poemul simfonic Vox si Maris (1950).

George Enescu admira foarte mult creatia lui Paganini, de aceea in concertele lui creatiile acestuia vor avea un loc de cinste. In cursul stagiunii de concerte a anilor 1915-1916, el sustine celebrul ciclu istoric de 16 concerte de vioara. In programul sau au figurat si lucrari din creatia lui Paganini. La 19 decembrie 1915 Enescu a interpretat Le Streghe; la 12 ianuarie 1916 a cantat 3 Capricii : no. 6 in sol minor, no. 16 in sol minor, si no. 24 in la minor; la 2 februarie 1916, programul a curpins Introducere si Variatiuni pe tema Nel cor piu non mi sento si Moto pepetuo, iar la 6 februarie 1916 a cantat Concertul nr. 2 in si minor.
El recomanda violonistilor sa nu se desparta toata viata de cele 24 de Capricii ale lui Paganini. Personal le studia nu numai pentru tehnica lor solida si inovatoare, ci si din punct de vedere al continutului lor muzical, ceea ce trece dincolo de placerea sonora a urechii si se adreseaza sufletului si mintii.

O dovada concreta asupra modului cum a tratat Enescu lucrarile lui Paganini este faptul ca, inainte de a interpreta Le Streghe si Capriciile no.6, 16 si 24, el a scris pentru aceste piese, pe cand se afla la Paris, acompaniamentul la pian cu multa minutiozitate, ceea ce i-a cerut doi ani. Intrucat acest efort nu avea in vedere un editor- Enescu nu le-a publicat niciodata-, rezulta ca motivatia acestei intreprinderi a fost numai vointa de a cunoaste ratiunea tehnica si muzicala a acestei creatii paganiniene, precum si de a-si interioriza continutul profund uman al acestor lucrari.

sursa ziare.ro