Criza financiară, generată de o mare conspiraţie mondială?

• publicat la: 17 August 2011
Criza financiară, generată de o mare conspiraţie mondială?

O nouă teorie conspiraţionistă, emisă de economistul Max Keiser, susţine că mari fonduri de investiţii, alături de agenţiile de rating, ar sta în spatele noilor probleme ale economiei globale.

Scăderi de rating, monede depreciate, populaţie care sărăceşte pe zi ce trece, sute de mii de disponibilizări din mediul public, dar şi din cel privat, aşa arată, pe scurt, tabloul din ultimii doi ani a unei crize care pare  să fi răbufnit din nou în ultimele luni, pe seama problemelor datoriilor suverane.

Deşi, aparent, lumea întreagă suferă, în spatele acestui spectacol există o serie de inteligenţe malefice care nu fac altceva decât să îşi umfle conturile pe seama necazurilor celorlalţi. Mai precis, criza datoriilor suverane nu ar fi decât o inginerie a marilor corporaţii financiare . Asta susţine analistul economic Max Keiser care are o teorie care a pus pe gânduri mulţi dintre analiştii financiari.

O nouă teorie conspiraţionistă

Băncile americane, condamnate de mulţi din cauza modului hazardat în care au acordat credite înainte de criză, sunt considerate de majoritatea analiştilor ca fiind cauza crizei mondiale. Nemaiputând fi rambursate de către clienţi, aceste împrumuturi au stat la baza blocajului financiar în care au ajuns multe instituţii. O mare parte din creditele neperformante oferite de americani nu au fost ţinute însă în bilanţurile proprii, ci vândute către bănci din întreaga lume, care au preluat astfel o parte din probleme.

De exemplu, “băncile franceze sunt încărcate cu instrumente financiare derivate toxice, care le-au fost vândute de către băncile americane de investiţii”, spune Keiser. Statul american, la rândul său, a fost un mare investitor în activele băncilor de pe Wall Street, pentru a salva câţiva dintre cei mai importanţi creditori.

Bani din necazul altora

Cum se pot scoate bani din necazurile altora? Pieţele financiare pun la dispoziţia investitorilor instrumente care le permit acestora să câştige din pariurile pe care le fac pe evoluţia asigurărilor de risc pentru anumite com panii şi chiar pentru anumite pieţe. Prin urmare, investitorii influenţează evoluţia acestor indici pentru a produce acele variaţii de preţuri care le pot genera câştiguri. Cum pot fi influenţate pieţele? Unele din cauzele care fac indicii să fluctueze sunt rapoartele agenţiilor de rating, care ar fi la rândul lor implicate în această conspiraţie mondială.

“Băncile americane de investiţii, împreună cu agenţiile de rating, cu fondurile de hedging, atacă acum bănci franceze, de exemplu. Ele ştiu unde au îngropat cadavrele şi folosesc armele pe care le-au vândut pentru a le ataca. Totodată, fondurile de hedging, agenţiile de rating, băncile de pe Wall Street lucrează împreună pentru a destabiliza datoria publică a acestor ţări”, susţine Keiser.

Cum funcţionează mecanismul

Analistul explică şi mecanismul prin care scăderea ratingului unei ţări poate deveni, pentru unii, un mijloc pentru a deveni mult mai bogaţi decât sunt în prezent. Scopul a fost volatilitatea. Ratingul ţărilor a fost scăzut, iar prin scădere se creează volatilitate.

Potrivit presei internaţionale, săptămâna aceasta volumul instrumentelor financiare derivate explodează, e mai mare decât oricând în istorie. “Acest lucru îi face pe mulţi de pe Wall Street şi de la Londra foarte foarte bogaţi. Acesta e scopul. Astfel încât vor continua să scadă ratingul, vor continua să joace pe bursă volatilitatea şi vor continua să mulgă sistemul şi să obţină bogăţie”, a mai spus Keiser.

În timp ce întreaga lume suferă, conturile unor mari corporaţii cresc pe zi ce trece.

“Băncile americane de investiţii, împreună cu agenţiile de rating, cu fondurile de hedging, atacă acum bănci franceze.“
MAX KEISER, economist FONDURI DE HEDGING

Speculaţiile pe monedă, o afacere marca Soros

Unul dintre cele mai cunoscute personalităţi din sfera financiară care investeşte masiv în instrumente derivate este George Soros. Au existat suspiciuni că bătrânul miliardar, cunoscut drept “omul care a spart banca Angliei”, s-ar afla în spatele unor fonduri de hedging (fonduri de investiţii cu riscuri crescute - n.r.) care pun presiune asupra monedei europene şi care pariază pe prăbuşirea euro.

Nu ar fi prima oară când Soros ar reuşi să facă miliarde pariind împotriva unei monede. În 1992, acesta a câştigat 10 miliarde de dolari pariind că Marea Britanie se va retrage din Sistemul Monetar European (ERM), care impunea reducerea volatilităţii cursului de schimb şi ţinerea sub control a inflaţiei. Mecanismul a fost creat în 1979, Marea Britanie alăturându- i-se în 1990. La acea vreme, Londra se angaja ca lira să poată fi schimbată pe 2,95 de mărci germane, cu o rată de fluctuaţie de + / – 6%.

Iniţial acest mecanism părea un succes, inflaţia scăzând semnificativ în statele care erau implicate. După reunificarea Germaniei, Bundesbank a fost nevoită să tipărească mai mulţi bani şi, pentru a ţine inflaţia sub control a majorat ratele dobânzilor, obligând şi celelalte state să facă acelaşi lucru.

Prăbuşirea lirei sterline

Soroş şi-a dat seama că Marea Britanie nu poate duce o astfel de politică pentru mult timp şi a pariat pe ieşirea lirei sterline din ERM. Lui i s-au alăturat mai mulţi investitori care au scos la vânzare lire, moneda ajungând să se fie tranzacţionată foarte aproape de pragul de jos stabilit în cadrul mecanismului. Pe 16 septembrie 1992, zi care este numită şi “miercurea neagră”, Banca centrală a Marii Britanii a anunţat de două ori că este dispusă să mărească dobânzile la 12%, respectiv 15%, pentru a creşte atractivitatea lirei sterline. Investitorii nu au fost impresionaţi. Astfel că, în aceeaşi zi autorităţile anunţau ieşirea din mecanismul ERM şi revenirea la o rată a dobânzii de 10%. “Miercurea neagră” a dat startul unei lungi deprecieri a lirei. Recent au apărut speculaţii potrivit cărora Soros ar fi pariat şi pe declinul Americii.

10 miliarde de dolari
este suma pe care George Soros a câştigat-o pariind împotriva lirei sterline

PĂRERI

Majoritatea analiştilor locali chestionaţi de EVZ consideră teoria lui Keiser ca fiind exagerată, dar unii sunt de acord că în spatele acesteia s-ar putea afla un sâmbure de adevăr

DANIEL DĂIANU

“O teorie care nu merită comentată”
“Această teorie nu este ceva care merită comentat. Este exagerat să spui că această criză a fost creată de băncile americane, în condiţiile în care ele abia au fost salvate de către statul american. Întregul sistem financiar a ajuns pe marginea prăpastiei, iar datoria publică a SUA a crescut cu peste 30% de la izbucnirea crizei. Totodată, şi marile bănci europene au vândut active toxice, nu doar cele americane.”

AURELIAN DOCHIA

“Liderii europeni sunt de acord”

“Astfel de explicaţii, precum cele oferite de Keiser, vor fi multe. Teoriile conspiraţioniste au fost invocate şi de unii lideri europeni, care au spus că agenţiile de rating americane nu se comportă corect faţă de Europa şi că ar trebui să avem o agenţie de rating europeană. Însă, deciziile privind ratingul se iau de către agenţii pe baza unor informaţii accesibile. Noi ştim acum câte active toxice au în portofoiul statele şi instituţiile financiare.”

DRAGOŞ CABAT

“Revenirea la realitate”

“Această teorie este exagerată, nu poţi să dai vina pe băncile americane. Ea încearcă să explice revenirea la o realitate crudă: investitorii trebuie să se obişnuiască acum cu randamente mult mai mici după mulţi ani în care au obţinut venituri foarte mari. Putem spune că toţi investitorii sunt vinovaţi. Înainte, riscurile erau în grija statelor şi veniturile aterizau în curtea investitorilor. Acum riscurile au ajuns în grija investitorilor.”

CRISTIAN SIMA

“Vinovaţi suntem cu toţii”

“Nu este o teorie credibilă. Este adevărat că băncile au dereglementat piaţa şi au contribuit la criza subprime, dar vinovaţi suntem cu toţii, la urma urmei. Vinovat este omul pentru că a încercat să se întindă mai mult decât îşi permitea. Am tot consumat, iar acum a venit scadenţa. Lăcomia este atât de mare încât ea persistă şi acum, când situaţia este delicată. Singura soluţie este inflaţia, fără de care nu vor putea fi plătite datoriile uriaşe.”

ILIE ŞERBĂNESCU

“Privaţii sunt de vină”

“În plină criză, privaţii au plasat problemele care le aparţineau în spatele statelor. Investitorii privaţi pariază acum pe tot felul de derivate, cum ar fi căderea Franţei, Spaniei, poate chiar şi pe cea a Germaniei. Din 2007 şi până acum investitorii au jucat mereu o carte împotriva statelor, deşi acestea i-au ajutat să supravieţuiască în criză. Însă cu cât datoriile publice cresc, cu atât avem mai multe probleme cu toţii.”

sursa evz.ro

Lasati un comentariu