Politica lungului nasului

• publicat la: 14 October 2011
Politica lungului nasului

Efectul deciziilor luate de Guvernul Boc in privinta statutului mamelor loveste dur in si-asa deficitara crestere demografica a Romaniei. Anul acesta, pentru prima data in ultimii 20 de ani cel putin, numarul copiilor nascuti intr-o luna a scazut sub 14 mii. Numarul copiilor nascuti in primele 6 luni ale acestui an este mai mic cu 10% fata de aceeasi perioada a anului trecut.

Cauzele acestei involutii sunt, desigur, mai complexe si tin de criza, de migratia catre tarile UE si chiar de scaderea constanta a populatiei, deci a numarului de femei tinere. Dar alegerea intre reducerea la 1 an a concediului de maternitate si acceptarea unei indemnizatii mai mici, pe care o au de facut mamele de la 1 ianuarie, a pus bomboana pe coliva evolutiei demografice a acestei tari. Si nu este vorba atat despre acesta modificare, care, in fond, afecteaza doar cateva mii de femei cu venituri mai mari, ci despre starea de insecuritate pe care o resimt femeile, vazand cum regulile se pot schimba de pe o zi pe alta.

Sigur, copiii nu se fac pentru bani si, in mod cert, femeile lovite de schimbarea legislatei, adica cele cu salarii decente, nu urmaresc sa se capatuiasca pe seama indemnizatiei de crestere a copilului. Dar un cuplu responsabil ia decizia de a da viata unui copil numai dupa ce are certitudinea ca il va putea creste in mod decent. Ei bine, exact aceasta certitudine a fost dinamitata de Guvernul Boc.

Si lucrurile nu se vor imbunatati, dimpotriva, caci la 1 ianuarie isi vor inceta concediul de maternitate primele femei care au optat pentru o indemnizatie mai mare. La momentul adoptarii reglementarii, Elena Udrea promitea ca pana la 1 ianuarie 2012 vor aparea o multime de crese unde mamele nevoite sa revina la munca vor putea sa-si lase copiii la costuri accesibile. Adica de la 1 ianuarie 2012 urma sa avem si noi o infrastructura prescolara comparabila cu aceea din restul UE.

Ce s-a ales din promisiunea d-nei Udrea vom vedea peste 2 luni si jumatate. Si daca nu se intampla vreo minune, mamele cu copii de un an vor avea toate motivele de disperare, caci crese de stat tot nu prea sunt. In sectorul 1 din Bucuresti spre exemplu, exista una singura. Sunt desigur cele particulare, dar la niste preturi care depasesc 1.000 de lei pe luna. O bona costa cam tot atat si este greu de gasit. Sume mari, prohibitive chiar pentru cineva care castiga sa zicem 2.000 de lei pe luna, adica peste salariul mediu pe economie.

Numarul insuficient de crese este si o vina a autoritatilor locale, insa nu ele au promis minuni de vitejie intr-un an, ci doamna Udrea care nu avea decat sa redirectioneze banii pentru sali de sport si stadioane catre crese. Sau clientela nu stie sa faca asa ceva? Asa ca, pana la urma, mamele vor rezolva problema asa cum o faceau si cele de dinainte de 1989: mai o vecina, mai o matusa, mai un chiul si concedii medicale din plin. Nota de plata finala ar putea fi cu mult mai mare decat daca reglementarile in domeniu nu ar fi fost modificate.

Povestea aceasta cu indemnizatiile de crestere a copilului in varsta de pana la doi ani este inca o mostra pentru felul in care guvernul stie sa-si fure singur caciula. Cand ai o uriasa problema demografica, cand toate socotelile arata ca peste 30 de ani nu va mai avea cine sa plateasca pensiile actualilor angajati, cand, asadar, demografia este o prioritate nationala, si cand economia pe care o faci din amputarea indemnizatiilor mamelor este de numai 0,01 din PIB, cum ar trebui sa actionezi daca esti intelept?

Si in acest domeniu, Guvernul Boc a aplicat politica lungului nasului. A salvat cateva milioane, dar a compromis o bucata din viitorul Romaniei.

sursa Ziare com

Lasati un comentariu