Pagina principala / Economic / Un cutremur financiar se pregăteşte lângă România: ungurii ar putea fi loviți în plin

Un cutremur financiar se pregăteşte lângă România: ungurii ar putea fi loviți în plin

Analiști și manageri de fonduri de investiții unguri sunt de părere că Ungaria este următoarea țară care ar putea fi lovită de agențiile de rating.

Evenimentul   nefericit ar putea avea loc până cel mult la finalul acestui an și ar pune capăt pentru moment atractivității proverbiale pe care Ungaria o are pentru investitori.
Investitorii chestionați de către portfolio.hu sunt de părere că Ungaria este în pericol să ajungă în categoria „junk”, adică în zona nerecomandată pentru investiții.
Cineva i-a șocat pe unguri. Apoi i-a calmat Agenția de presă Reuters a pus pe jar toată presa din Ungaria în cursul zilelor trecute după ce a publicat o știre în care era citat CEO-ul agenției ungare de management a datoriei de stat.

Care era informația care i-a șocat pe unguri: „Există riscul ca Ungaria să-şi piardă ratingul din categoria investment-grade cu ocazia reviziilor ce urmează a fi efectuate luna viitoare de Standard&Poor’s şi Moody’s, a declarat preşedintele Agenţiei pentru Managementul Datoriei Guvernamentale din Ungaria (AKK), Gyula Pleschinger, transmite Reuters.”
Știrea a fost corectată ulterior cu o declarație a lui Gyula Pleschinger în care acesta arată că i-au fost interpretate în mod eronat cuvintele și că de fapt el a vrut să spună exact pe dos, și anume că Ungaria nu riscă să fie retrogradată.

Rămâne totuși un mister dacă în acest caz a fost o greșeală a prestigioasei agenții de presă sau pe Gyula Pleschinger l-a luat gura pe dinainte.

România a ieșit din zona non-investement grade

Agenţia de evaluare financiară Fitch a îmbunătăţit ratingul pentru credite pe termen lung, în valută, al României la „BBB-” de la „BB+”. România este recomandată pentru investiţii, conform comunicatului Fitch. Astfel, se recunosc meritele acordului dintre Guvern și Fondul Monetar Internațional.

Calificativul pentru credite pe termen lung în lei a fost revizuit în urcare de la „BBB-” la „BBB”, în timp ce plafonul de ţară a fost îmbunătăţit de la „BBB” la „BBB+”. Ratingul pentru credite pe termen scurt a fost revizuit în creştere de la „B” la „F3”, se arăta într-un comunicat al Fitch.

„Upgrade-ul reflectă progresele realizate de România în recuperarea de pe urma efectelor crizei financiare, inclusiv o revenire a creşterii economice, reducerea deficitului de cont curent şi reducerea deficitului bugetar”, se preciza în comunicatul Fitch.

Ungurii, măcinaţi de criza datoriilor. Stăm mai bine ca ei

Debt-Wage Index of Liberty (DEWIL) este un indicator care numără câte luni ar trebui să muncească angajații unei țări plătiți cu salariul mediu brut pentru a achita datoria publică a țării. Foarte interesant este că indicatorul arată, practic, cât de sufocată este o economie de datoriile publice fără a lua în calcul ponderea datoriei în PIB.

România stă neașteptat de bine la acest raport comparativ cu celelalte țări din Uniunea Europeană. În mai puțin de nouă luni întreaga datorie publică ar fi achitată de salariații de la noi (salariații, adică persoanele angajate, nu întreaga populație), conform calculelor făcute de cei de la Corvinus University of Budapest, pe baza datelor Eurostat și OECD. „Campioană” la acest capitol este, evident, Grecia, unde salariații ar trebui să lucreze degeaba 51 de luni, iar pe locul secund se află Italia cu 33 de luni. Ungaria ocupă locul al treilea cu 27 de luni, în timp ce la polul opus se află Estonia cu două luni, Bulgaria cu șase și Luxemburg cu opt luni, imediat după România.

DEWIL arată cum statele cu datorii publice mari, precum Germania, Franța sau Irlanda au o capacitate de returnare mai bună decât state cu datorii mai mici în PIB, precum Ungaria.

La fel de interesant este și indicatorul care calculează câte luni ar trebui să lucreze angajații din sistem (plătiți tot cu venitul mediu brut) ca să acopere toate veniturile bugetare. România se află tot pe ultimele locuri (în zona pozitivă deoarece studiul pleacă de la ideea „așteptărilor” guvernamentale), cu un număr de 9,8 luni necesare acoperirii veniturilor. Salariații germani au nevoie de 8 luni, iar cei din Marea Britanie de șapte.

sursa  capital