La 60 de ani: dreptate după buget, politică după ureche

• publicat la: 5 November 2011
La 60 de ani: dreptate după buget, politică după ureche

Preşedintele a implinit 60 de ani. Cu o zi inainte să işi sărbătorească ziua, a mai călcat o dată principiul fundamental al Justiţiei. Apoi s-a retras in linişte să petreacă.

Nu mai are sens să insistăm asupra diferentelor de esentiale intre principiile unui stat de drept si insistenta cu care Traian Băsescu le repetă de ceva vreme judecătorilor să ţină cont in hotărârilor lor de bugetul naţional. De criza si de actiunile incoerente ale Guvernului, care astăzi taie, mai reduce, iar poimâine creşte la loc jumătate.

Am mentionat acest moment pentru că este mai mult decât simptomatic pentru felul in care presedintele se raportează la valorile si principiile ultime. Din “invăţăturile” către magistrati intelegem că totul e contextual. Dacă avem bani, dăm unele sentinte. Dacă e criză si buget de austeritate, atunci judecăm cu totul altfel. In republica lui Traian Băsescu, dreptatea si justitia se relativizează intr-atât incât devin dependente de economie.

Pe lângă uriasele probleme de fond pe care le aveam oricum in justitie, in lipsa unei reforme adevărate si profunde a sistemului, presedintele ne spune că in criză trebuie să relativizam si cel mai universal dintre concepte – dreptatea. Dacă nu am bani să iti dau, dar am puterea, atunci dreptatea va fi intotdeauna de partea mea – acesta e chipul reformei si modernizării promise de acelasi presedinte al tuturor romanilor.

In cazul asta, România ar trebui să anunte si CEDO că ia o pauză de la punerea in aplicare a deciziilor sale, intrucât pe aici criza imparte dreptatea, nu instantele si legile. Sa nu se mai mire nimeni dacă mâine vom fi martorii unui protest general in fata hotararilor judecatoresti. Pentru ca fiecare “pagubit” poate sa ceara instantei sa-i indice “sursa de finantare” de unde sa execute.

Aceasta perspectiva pe care Traian Basescu o impune justitiei reflecta foarte bine, din nefericire, filosofia de viata a presedintelui, pentru care nimic nu este imuabil, universal valabil, ci totul este schimbator, negociabil, numai bun de reevaluat in functie de interesele, necesitatile sau nevoile de moment. Cine cunoaste cat de cat viata politica a lui Traian Basescu intelege foarte bine cat de fragile sunt pentru el toate valorile, principiile si judecatile.

Principiul etern al presedintelui, dupa care s-a calauzit in intreaga sa cariera politica, a fost ca totul se poate discuta. Iar daca totul este discutabil, daca nimic nu este etern valabil, atunci totul este relativ. Ceea ce astazi este rau, maine va fi bun si viceversa. Meditati doua minute la ultimii 10 ani din activitatea politica a lui Traian Basescu si veti descoperi ca tot ce a spus ieri a contrazis astazi, iar ceea ce a promis si a jurat saptamana trecuta a calcat in picioare peste o luna.

Exemplele sunt infinite si se intind pe intreaga durata a celor 21 de ani de politica pe care Traian Basescu i-a executat doar inspre propriul folos si unica implinire personala. Ar fi mult mai usor sa gasiti o singura promisiune, vorba sau judecata facuta de catre Traian Basescu si pe care sa o fi respectat. Sau cel putin o previziune. Recunosc, oricat am incercat sa descopar cel putin una, nu am reusit. Pe temele si subiectele mari, nu imi revin in memorie decat vorbe care apoi au fost contrazise, negate, incalcate, reevaluate sau re-judecate in functie de alte interese.

La fel de greu va fi si sa identificati oamenii cărora Traian Băsescu le-a ramas, in politica, un prieten, partener sau asociat fidel de-a lungul anilor. Până şi  Emil Boc  tremură sau stie prea bine ce il va astepta. Un singur lucru poate ca rămâne benefic de pe urma unui astfel de politician – dezbinarea si fractura pe care le-a provocat la nivelul societatii, zvârcolirea si invrajbirea tuturor românilor – poate că asta ii va trezi intr-un final si-i va face mai atenti, mai intelepti si mai experimentaţi.
Altfel, totul a fost de pomană.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu