Unde se duc taxele şi impozitele pe care le plăteşti la stat? Un angajat cu un salariu mediu plăteşte anual statului cât jumătate dintr-o Dacia Logan

• publicat la: 22 November 2011
Unde se duc taxele şi impozitele pe care le plăteşti la stat? Un angajat cu un salariu mediu plăteşte anual statului cât jumătate dintr-o Dacia Logan

Un angajat cu un salariu mediu net lunar pe economie de 1.400 de lei plăteste statului, anual, contributii si taxe de 15.000 de lei, adică atat cât o jumătate de Dacia Logan. Cum? Pentru a da angajatului 1.400 lei, lunar, angajatorul plăteşte statului inca 1.000 de lei lunar – contributii sociale si taxe. Deci, cheltuiala sa totală lunară pentru a plăti un salariu de 1.400 lei net lunar este de 2.400 de lei, scrie Ziarul Financiar.

La acest salariu, virează statului anual 12.000 de lei. Când, cu cei 1.400 de lei angajatul iese la cumpărături, el mai lasă statului, ca TVA, incă aproape un sfert din bani, adică 3.000 de lei anual.

Dacă are masină, pentru fiecare litru achizitionat plăteşte acciza de 2 lei. Dacă este si fumător, da statului 32 de bani pentru fiecare tigară, ca acciză. Si incă nu si-a plătit impozitul la casă si locul de parcare.

Iată cum ajunge statul să-si facă socotelile că va incasa din taxe si impozite, in 2012, 195 miliarde de lei. La toate acestea se mai adaugă si impozitul pe profit si alte venituri ale statului.

Câţiva oameni au pâinea si cutitul la impărţirea acestui munte de bani. Dar, intr-o vreme in care fiscalitatea, mai ales pe muncă, este apăsătoare, din bugetul statului sunt cheltuite sume uriase fără să existe o justificare clară si un obiectiv limpede al cheltuielii. Pentru ca nu a existat până acum nimeni care să-i tragă la răspundere pe responsabilii cu gestionarea bugetului pentru modul in care sunt cheltuiti banii.

Problema bugetului este una esentiala, practic, cu el se deschid si se inchid politicile publice. O cheltuire corectă a banilor publici ar trebui să plece de la o mai mare transparenţă, arată analistul economic Laurian Lungu. In ce ar consta ea?

Ar trebui să se intâmple ca in companii. Cineva să răspundă pentru modul in care sunt cheltuiti banii. Dar pentru ca aceasta să se intâmple este nevoie de o transparentizate. De standarde de cost clare care sa indice daca se puteau face economii intr-un loc sau altul”, arata analistul.

Dar nu se întâmplă aşa. Nu până acum. Ultimul raport al Curţii de Conturi referitor la cheltuirea bugetului se opreşte la anul 2009. Dar aduce în lumină un fapt ce nu mai poate fi tolerat. Iată concluzia documentului: administraţia centrală şi locală a cheltuit, în 2009, cu încălcarea dispoziţiilor financiar-contabile, 9,9 mld. euro (25% din bugetul general consolidat), prejudiciul direct adus bugetului (care trebuie recuperat) fiind de 172,7 mil. euro. Raportului Curţii este realizat în 2010 pe datele bugetului general consolidat din 2009. Dar Curtea se mărgineşte să constate. A răspuns cineva pentru cheltuirea defectuasă a banilor publici? Nimeni.

Dar pe ce se duc cei 195 mld. lei ai statului?

Pe salariile profesorilor, pe servicii medicale, pe securitate socială – acesta ar fi răspunsul standard. Dacă lucrurile stau aşa, de ce serviciile medicale sunt la pământ? De ce şcoala a ajuns unde a ajuns, cu rezultatele pe care le ştim: nici jumătate dintre absolvenţii de liceu nu au reuşit anul acesta să treacă examenul de bacalaureat, iar situaţia va fi reflectată amar în anii ce vin, pentru că vom avea pe piaţa muncii mai mulţi oameni neşcoliţi care, din acest motiv, vor fi prost plătiţi, drept urmare statul va încasa mai puţine impozite de pe urma veniturilor lor.

Salariul net al preşedintelui României este de 6.700 de lei lunar, al premierului de 5.300 lei lunar, al unui consilier prezidenţial de 4.800 lei/lună. Dar salariul unui profesor debutant este de 800 de lei, în vreme ce în învăţământ salariul mediu net este 1.200 de lei, la fel ca în sistemul medical. În schimb, în administraţie un salariu net este cu aproape 30% mai mare, în jur de 1.800 de lei. Dar în sistemul bugetar sunt mai mulţi cu 40.000 de angajaţi decât în 2004. De altfel, administraţia nu ştie nici măcar cifra exactă a lor.

Ba numărul lor se reduce, ba nu se reduce. Administraţiile locale cheltuiesc banii aiurea şi nimeni nu-le trage la răspundere, nu există rapoarte publice, nu există transparenţă. Funcţionarii publici “rup” uşa la 4-5 după-amiază. Serviciul public este un dezastru, ca şi sistemul medical. Dar, anual, volumul salariilor plătite de stat este de aproximativ 40 mld. lei, adică peste 20% bugetul general consolidat.

O altă felie importantă din buget merge spre “bunuri şi servicii”, adică cheltuieli ale statului care vor fi în 2011 de peste 30 mld. lei. Aici trebuie subliniat un lucru. Se discută de ani de zile despre facturi umflate, despre contracte semnate la un preţ care ajunge ulterior să coste cu 20%-30% mai mult, prin aşa-numitele contracte adiţionale. Dar nu se face mai nimic. Fondurile UE sunt blocate şi din această cauză. Dacă costul unui contract a fost umflat cu 20%, atunci cineva a luat acei 20% de undeva şi îi dă altcuiva. Îi ia din taxele oamenilor şi îi dă prietenilor.

În orice companie costurile sunt atent urmărite, banii sunt atent gestionaţi, există o întreagă luptă pentru resurse şi o imensă emoţie la alcătuirea bugetului.

Doar statul nu-şi face emoţii pentru propriul buget. Aşa se face că în România sunt 40.000 de proiecte începute şi aproape nimic finalizat. Administraţia anunţă cheltuieli de investiţii în 2011 de 36 mld. lei. De ce nu se văd ele? Ministerul Transporturilor a avut în ultimii 10 ani pe mână peste 20 mld. euro. Unde sunt autostrăzile?

sursa zf.ro

Lasati un comentariu