Arhivele Naţionale rămân acasă

• publicat la: 26 December 2011
Arhivele Naţionale rămân acasă

„Adevărul“ a fost singurul ziar din România care a semnalat, pe larg, subiectul retrocedării către cultele religioase a documentelor ce le-au fost confiscate în timpul regimului comunist şi care au intrat în Arhivele Naţionale.

Câţiva deputaţi UDMR au încropit mai multe proiecte de lege de modificare a Legii Arhivelor. O prevedere se referea la retrocedarea, în natură, a arhivelor luate de la cultele religioase de regimul comunist. Proiectele de lege au fost contopite spre finalul acestui an într-un singur act normativ, aprobat recent în Camera Deputaţilor.

Noua Lege a Arhivelor i-a pus pe jar pe istorici şi pe arhivişti, care au susţinut că, în urma retrocedării fizice a documentelor către culte, Arhivele Naţionale vor fi văduvite de o importantă categorie de documente, cu valoare istorică.

Respinsă de Curtea Constituţională

Faţă de propunerile iniţiale, această lege trecută de votul deputaţilor prevedea microfilmarea documentelor înainte să intre în posesia cultelor religioase. Curtea Constituţională a respins însă legea, în urma unei sesizări depuse de USL. Motivul a fost că nu s-a respectat principiul bicameralismului, prin urmare o chestiune procedurală, însă acordă timp istoricilor şi arhiviştilor să conteste forma legii.

Deşi retrocedarea către cultele religioase a documentelor preluate de Arhivele Statului în perioada comunistă respectă principiul proprietăţii, această iniţiativă se poate dovedi deosebit de nocivă pentru păstrarea patrimoniului arhivistic, au reclamat arhiviştii. Printre documentele preluate de stat se numără registrele confesionale, care au căpătat valoare genealogică, manuscrise ale breslelor şi alte bunuri culturale cu valoare istorică.

Legislaţie învechită

Arhivele Naţionale funcţionează după Legea 16/1996, unul dintre cele mai vechi acte normative în vigoare. Noua lege vizează şi  autorizarea operilor privaţi de arhive, dar cea mai importantă modificare dă dreptul cultelor religioase de a-şi revendica documentele preluate de stat conform Decretelor 153/1950, 472/1971 şi 206/1974.

Deputatul Máté András-Levente,, unul dintre primii iniţiatori, a explicat, pentru „Adevărul“: „Tot ce înseamnă biserică – de la greco-catolică la cele tradiţionale maghiare şi ortodoxă – să reprimească documentele care le-au fost luate în mod abuziv. De exemplu, Biserica greco-catolică nu are niciun fel de arhivă. Istoria lor în România începe din 1990. Cele maghiare mai au câte ceva, că nu le-a fost luat totul de către stat. Dacă eu, ca biserică, am putut să mă ocup de ele până la naţionalizare, atunci dă-mi-le înapoi“.

Există prevederi în actul normativ care interzic retrocedarea documentelor în cazul în care cei care le solicită nu deţin spaţii corespunzătoare şi care obligă bisericile să asigure accesul cercetătorilor la actele respective.

Arhiviştii nu se lasă

Bogdan Florin Popovici, preşedintele Federaţiei Arhiviştilor din România, spune că organizaţia profesională are în curs de pregătire un studiu istoric privind regimul arhivelor bisericeşti în România.

„În ciuda unor păreri, preluările din 1950 şi de după 1974 nu au fost abuzive (pentru cele din urmă chiar eu am considerat şi am scris iniţial că au fost nişte exproprieri, dar cercetările recente au dovedit că m-am înşelat), ci că reflecta întru totul politica arhivistică a statului român. Dl Marton consideră arhivele ca pe nişte obiecte fizice oarecare; domnia sa nu înţelege natura arhivistică a materialelor, funcţiile din care au rezultat şi semnificaţia mai largă a arhivelor”.

Bogdan Florin Popovici a subliniază că arhiviştii vor continua demersurile de conştientizare a factorilor de decizie ai statului, astfel încât să se adopte decizii în cunoştinţă de cauză.

Astfel, Federaţia Arhiviştilor cere separarea iniţiativei lgislative a dlui Marton de restul proiectului de lege, astfel încât să se poară reglementa problema operatorilor privaţi de arhivă
„Prin comparaţie, problema arhivelor bisericeşti nu este atât de presantă; să privim spre prezent şi viitor, nu spre trecut. În măsura în care noul proiect general de Lege a Arhivelor, care aduce schimbări importante în abordarea arhivistică românească, va fi luat în discuţie, acolo se vor putea discuta şi aspectele de proprietate (care, de altfel, au fost prevăzute) asupra arhivelor. Până atunci însă, arhivele private nu au un regim clar stabilit, acesta fiind un motiv suplimentar pentru care iniţiativa dlui Marton  trebuie respinsă.”

Pe surse

Problema acestei iniţiative este că a fost concepută fără consultarea cultelor religioase, care în fapt sunt beneficiarii legii. Singura pusă în temă este Biserica Reformată, ai căror reprezentanţi sunt pregătiţi să preia şi să administreze arhivele retrocedate.

„Biserica Reformată poate asigura condiţiile optime de păstrarea a arhivei. Avem chiar o clădire în construcţie la Cluj, care va adăposti aceste arhive la standarde europene. Chiar la momentul la care vorbim avem magazii ferite de umiditate şi de alţi factori periculoşi pentru documente. Acestea au o valoare istorică foarte importantă pentru noi, în special arhivele colegiilor reformate“, a declarat Ősz Előd, arhivist la Arhiva Eparhiei Reformate din Ardeal.

POZIŢII

Dorin Dobrincu, directorul general al Arhivelor Naţionale: „Poziţia noastră a fost de nesusţinere a proiectului de lege. Admitem că dreptul de proprietate trebuie respectat, dar nu trebuie să uităm că şi patrimoniul naţional este important. Noi am ridicat problema pentru interesul public. În rest, sunt sensibilităţi etnice, religioase şi profesionale care nu ar trebui să intre în discuţie.

Marius Diaconescu, profesor universitar de istorie: „În urmă cu câţiva ani, episcopul Laszlo Tökes a revendicat de la Arhivele Naţionale ale României arhiva Liceului Reformat din Sighetul Marmaţiei. El a «uitat» însă să revendice grosul arhivei aceluiaşi Liceu Reformat, care se află în Ungaria. La Debrecen, în Biblioteca Colegiului Reformat, se păstrează înregistrată sub un alt nume, «Actele familiei Stoica». Acolo a ajuns în 1919, în timpul revoluţiei bolşevice maghiare. Această parte din arhivă a fost rebotezată pentru a nu fi identificată de partea română, care avea dreptul să o revendice potrivit Tratatului de la Trianon. Dacă va fi adoptat acest proiect de lege, arhivele româneşti vor trebui să retrocedeze aceste documente ale Liceului Reformat din Sighetul Marmaţiei, care păstrează în cea mai mare parte acte despre familiile nobile româneşti din Maramureş!“

Zoe Petre, istoric: „Este o barbarie fără seamă, o crimă. Nicăieri în lume nu se întâmplă acest lucru, în toate ţările civilizate există arhive centralizate“.

Vlad Nistor, decanul Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti: „Dacă vor să le aducă de unde au plecat, cercetarea lor va fi profund afectată, pentru că ideea centralizării arhivelor este extrem de utilă demersului ştiinţific. Dacă fiecare bisercă şi fiecare mănăstire îşi redobândeşte propria arhivă, atunci istoricii vor avea o mare problemă“.

sursa adevarul

Lasati un comentariu