Pagina principala / Stirea Zilei, Timp Liber / Astăzi este Sfântul Ştefan

Astăzi este Sfântul Ştefan

Creştinii ortodocşi îl prăznuiesc, astăzi, pe Sfântul Ştefan, unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni şi care au asistat direct  la faptele sale.

Peste 400.000 de cetăţeni români, dintre care 300.000 de bărbaţi şi peste 110.000 femei poartă numele Sfântului Arhidiacon Stefan, care se sărbătoreşte pe 27 decembrie, potrivit statisticilor Directiei pentru Evidenţa Persoanelor.

Din totalul româncelor, 76.836 se numesc Stefania, 23.020 – Stefana, 9.291 – Fănica, iar 350 se numesc Fana.

Conform datelor furnizate de structura specializata a Ministerului Administratiei si Internelor, majoritatea bărbaţilor se numesc Stefan (peste 260.000 de persoane), Istvan (aproape 20.000 de persoane), Fănel (aproape 9.000 de persoane), Stefănel (3.204) sau Fane (581).

După marea sărbătoare a Naşterii Domnului, creştinii îl prăz­nu­iesc la 27 decembrie pe Sf. Mu­ce­nic şi Arhidiacon Ştefan, cel dintâi creş­tin condamnat la moarte de auto­ri­tăţile iudaice din Ierusalim. După Po­gorârea Duhului Sfânt asupra Sfin­ţi­lor Apostoli, aceştia au fost bine­cu­vântaţi cu puteri şi daruri pentru mi­siunea lor în lume. Aşadar, în ziua Cinzecimii (Pogorârea Sfântului Duh) a luat fiinţă din punct de vedere is­toric biserica noastră creştină, apostolică. În jur de 3.000 de oameni au ales dreapta credinţă încă din prima zi, apoi cuvântul cald şi puternic al apostolilor care mărturiseau învierea lui Hristos a crescut tot mai mult, de aceea, la propunerea lor, au fost aleşi şapte bărbaţi „plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, care ţineau slujbele religioase, predicau cuvântul Evan­ghe­liei, botezau, supravegheau buna orânduială la mesele comune. Diacon înseamnă slujitor, iar rolul slujirii în Biserica de început depăşea cu mult rolul pe care îl au diaconii astăzi.

La propunerea Sfinţilor Apostoli, în fruntea celor şapte diaconi a fost ales Sfântul Ştefan, numit arhidiacon, adică primul dintre diaconi. Iudeu de neam, Sf. Ştefan era bun la suflet, un gânditor adânc şi vorbitor îndemânatic, iar ceea ce rostea prin cuvânt îndeplinea prin faptă. Slujea cu evlavie, mai ales că a fost ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, fiind martor al Învierii Domnului, al Înălţării Sale la cer şi al Pogorârii Duhului Sfânt. Fariseii şi con­du­că­torii poporului evreu nu-l priveau bine şi „le părea rău că învăţa poporul şi vestea întru Iisus învierea morţilor”. (Faptele Apostolilor IV, 1-2).

La scurt vreme după ce a fost aşe­zat în slujba de arhidiacon, Sf. Ştefan, apărând dreapta credinţă, i-a înfruntat pe cei care spuneau despre Mân­tu­i­torul Hristos că este prooroc sau în­şelător, fiind acuzat pe nedrept de blas­femie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului – înaltul tribunal iudeu de judecată. În clipa judecăţii, aflăm de la Sf. Evan­ghelist Luca, martor al evenimentului, „cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger”. A fost condmnat la moarte prin lovire cu pietre, târât afară din cetate, martorii dezbrăcându-şi hainele, ca să poată lovi mai cu putere.

De altfel, Şefan înseamnă cunună, el fiind cel dintâi creştin care a primit cununa muceniciei. Sub pietrele aruncate cu furie din toate părţile, el se ruga şi zi­cea: „Doamne Iisuse primeşte duhul meu; şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60). În apropiere se afla un tânăr numit Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Sf. Ştefan. În drumul spre Damasc, unde se ducea să prigonească creştinii, Mântuitorul Hristos i s-a arătat, întrebându-l pentru ce persecută creştinii, iar inima lui Saul s-a transformat pe dată în „vas curat şi cinstit”. Este vorba despre Sfântul Apostol Pavel.

sursa jurnalul