Drepturile copilului

• publicat la: 29 December 2011
Drepturile copilului

Cu bunicii la tribunal!

Se pare că devine o modă, in ziua de astăzi, ca bunicii să-si plimbe nepotii pe culoarele tribunalelor, cu speranta ca un ordin judecătoresc ii va lăsa, finalmente, să-i plimbe şi prin parc.

Cand stâlpul societăţii moderne incepe să se incline mai mult decât o face turnul din Pisa, e clar că urmează transformări arhitecturale in peisajul ludic al familiei si că incep demolările relatiilor dintre mamă si tată, generând risc seismic si in casa bunicilor sau a rudelor apropiate.

Taberele de război au fost impărtite, fiecare in frunte cu căpitanii Mama si Tata, iar copiii sunt chemati la instructaj pentru a sti cum să se ferească de inamicii de război, aflati deja in etate, si anume veteranii de bunici.

Copiii constituie miza unui război familial, fiindu-le interzis accesul pe teritoriul dusmanului care mai ieri le schimba scutecele sau le citea din cartile de povesti. De ce ar trebui sa fie importante relatiile emotionale dintre un copil si bunicii sai? Greul a trecut, copilul poate fi lasat singur in fata televizorului sau trimis la Afterschool, iar bunicii suparati pe mama si pe tata ar trebui pedepsiti ca nu empatizeaza cu problemele din iadul conjugal.

Mami, tati, eu vreau să rămân la bunici!

Privilegiul de a-ti fi incredintat copilul in urma unui divort primeste valente egoiste. Supărarea pe membrii familiei rivale, ce contine ADN-ul fostului partener, este mai presus decat dorinta copilului de a-si petrece timpul cu persoanele dragi, cele care practic l-au crescut. Preferi sa-i periclitezi buna crestere, sa-i generezi traume si comportamente nefiresti, numai sa iti atingi scopul de a-i rani si exclude pe toti cei care il iubesc. In fond, o despartire atrage dupa sine alte despartiri, iar o schimbare a climatului nu este neaparat un lucru rau, mai ales pentru un copil mic, care a fost invatat sa traiasca intr-o anumita rutina din care este smuls cu viteza luminii.

Domnii consuli părinţi acordă viza

Când despărtirea de căminul conjugal s-a produs, bunurile s-au impărtit si copiii au fost revendicati, urmează perioada de aprobări constante si decizii luate de comun acord, de la ce culoare de jachetă va purta copilul la inceputul săptămânii până la unde se va duce la cursurile de inot. Dacă părintele care detine custodia supremă nu este incântat de propunerile celuilalt părinte, acesta poate să se adreseze unei instante judecătoresti care să dea verdictul in cazul unui posibil abuz.

Sentimentele vindicative sau poate chiar frica pierderii definitive a copilului incredintat celuilalt parinte dau nastere la comportamente abuzive si, de cele mai multe ori, paranoice. Activitatea minorului este mereu conditionata si monitorizata, fragmentata in episoade de weekend cu unul din parinti sau, in cazurile fericite, chiar cu bunicii.

Povara custodiei unice apasă cel mai greu pe spatele fragil al micutului, cel care nu intelege de ce nu are voie să isi viziteze bunicii in vacanta sau sa ii sune atunci cand isi doreste. Parintii tematori pornesc de la ipoteza ca bunicii instiga copilul impotriva lor, ca acesta este indoctrinat sau invatat sa ii sfideze. Astfel, se incearca o lobotomie a vietii desfasurate anterior separarii, amintirile se decoloreaza treptat iar copilul este inconjurat doar de persoane pe placul părintelui detinator de custodie supremă.

Pentru detalii si pentru a te informa suplimentar, acceseaza site-ul www.avocat-tv.ro

Lasati un comentariu