Pagina principala / Opinii / Preţul trădării. Chiar merită?

Preţul trădării. Chiar merită?

Tihna Crăciunului a pus o surdină firească pe evenimentul politic cel mai important al sfârsitului de an, eveniment care are toate şansele să marcheze fundamental anul electoral viitor.

Mă refer la atacul lui Traian Băsescu la DNA si, cel mai grav, la indemnul adresat de presedinte  parlamentarilor să devină, practic, o justitie paralelă, pentru protectia politicienilor.

Traian Băsescu a trădat două dintre principiile pe care le-a sustinut cu fermitate până acum si in baza cărora a ajuns in cea mai inaltă functie in stat: anticoruptia si independenta justitiei. O dezicere şoc, nu numai in plan intern, ci, sunt convins, si la Bruxelles, unde presedintele era perceput ca un garant esential al existentei si independentei DNA, singura institutie apreciată constant in rapoartele pe justitie intocmite in cadrul MCV.

Asadar, „pavaza infractorilor”, cum numea candva Traian Basescu Parlamentul, tocmai din cauza refuzului de a da avizele cerute de DNA, a devenit un filtru necesar de aparare a politicienilor de abuzurile procurorilor cei distrugatori de cariere.

Este, daca vreti, ultima reevaluare, cea mai dramatica, dintr-un lung sir de concesii mai mici sau mai mari facute de presedinte de-a lungul timpului, concesii in urma carora Gabriel Oprea a ajuns ministru al Apararii, Marian Vanghelie cavaler al urbanismului, iar comasarea alegerilor fara regionalizare o solutie acceptabila.

Dincolo de stupoarea si furia primului moment, dincolo de constatarea ca nu mai exista niciun motiv pentru care Traian Basescu mai merita sustinut, ramane intrebarea „de ce?”. Este clar ca numai un motiv seismic poate provoca o asemenea intoarcere a armelor.

Chiar daca presedintele n-a crezut niciodata in anticoruptie si independenta DNA, macar a interpretat partitura anticoruptiei cu convingere si cu costuri politice importante. Iar renuntarea la ea nu-i aduce niciun beneficiu de imagine, nici intern, nici extern. Dimpotriva.

Exista mai multe teorii referitoare la explicatia schimbarii presedintelui. Una ar fi aceea a presiunilor infernale facute de corupti, fie ca ei sunt in PDL, in UNPR, fie ca sunt in anturajul lui Traian Basescu. Pentru ei, anihilarea DNA este esentiala, este o chestiune de supravietuire. Asa ca nu mi se pare cu totul necredibila ipoteza amenintarii presedintelui cu o noua suspendare, de aceasta data din chiar propria tabara, daca nu-si ia mana de pe DNA.

O a doua teorie ar fi aceea a calculului politic. Traian Basescu trebuie cu orice pret sa aiba si dupa alegerile viitoare o majoritate, cat de chinuita, cat de carpita, dar majoritate. Adica are nevoie in jurul PDL de tot felul de sateliti, gen UNPR, gen Dan Diaconescu, gen Marian Vaghelie + Catalin Voicu, care sa aduca voturi din zonele vulnerabile ale USL. In plus, e posibil ca Traian Băsescu sa fi realizat ca PDL este mort din punct de vedere electoral fara vechea garda, reintrata in mod evident in gratiile sale. Iar vechea garda are alergie la anticoruptie.

Este foarte posibil ca explicatia reala sa fie un mix al acestor teorii. Dar indiferent care este adevarul, indiferent care este substratul intoarcerii armelor, ma intreb si l-as intreba pe presedinte un sigur lucru: merita? Indiferent daca prin aceasta schimbare presedintele isi apara scaunul sau incearca sa isi conserve controlul si dupa 2012, puterea astfel obtinuta merita? Merita sa fie obtinuta si conservata cu pretul sacrificarii tuturor principiilor si tuturor angajamentelor fata de propriul electorat, impotriva lui?

Cat timp presedintele era dispus la compromisuri mai mici sau mai mari tocmai pentru a da o sansa de reusita proiectelor sale, aceste compromisuri si puterea obtinuta prin ele aveau o justificare, dar cand aceste compromisuri, dimpotriva, ucid proiectele, cand puterea este folosita impotriva acestor proiecte, nu mai exista nicio scuza.

Dacă rămânea fidel principiilor, poate că Traian Băsescu pierdea puterea, dar isi păstra demnitatea in faţa istoriei. A trădat principiile, va păstra puterea, dar si judecata istoriei va fi pe măsură. Si mă tem că in fata ei, va sta in acelasi rând cu politicenii ale căror cariere au fost samavolnic distruse de DNA.

sursa ziare.com