90 de ani de când un român a dat lumii insulina

• publicat la: 11 January 2012
90 de ani de când un român a dat lumii insulina

Au trecut 90 de ani de când insulina, descoperită de românul Nicolae Păulescu, a fost folosită pentru prima dată pe un pacient, in tratarea diabetului, tot intr-o zi de 11 ianuarie.

Se intâmpla pe 11 ianuarie 1922, la puţin timp dupăă ce profesorul Nicolae Păulescu a reusit, in decembrie 1921, să facă epocala descoperire a insulinei in urma unor indelungate studii experimentale si observatii clinice si de laborator.

Primul pacient bolnav de diabet pe care s-a folosit insulina este Leonard Thompson , pe atunci in vârstă de 14 ani, care era internat la Toronto General Hospital. Prima injecţie cu insulina, care i-a fost administrată de către medicul Frederick G. Banting, i-a produs severe reacţii alergice, din cauza că insulina era impură.

Prin urmare, nu i s-a mai injectat insulina decât 12 zile mai târziu, după ce biochimistul James Collip a muncit zi si noapte si a reusit să purifice extractul (sub indrumarea lui John J.R. Macleod). Cea de-a doua injectie, care nu i-a mai produs reactii adverse si i-a imbunătăţit considerabil starea sănătăţii, i-a fost administrată pe 23 ianuarie 1922.

In februarie 1922, Frederik. G. Banting si Charles H. Best au publicat un articol in care se prezentau rezultatele experimentale obtinute prin folosirea insulinei, noua denumire a hormonului pancreatic, si care confirmau concluziile profesorului doctor român Nicolae Păulescu, al cărui articol despre descoperirea hormonului antidiabetic produs de pancreas, numit de Nicolae Păulescu “pancreina”, apăruse deja in data de 31 august 1921 in revista belgiană Archives Internationales de Physiologie.

Deşi articolul lui Banting si Best a apărut după articolul lui Păulescu, Premiul Nobel pentru Medicină din 1923 a fost acordat cercetătorilor canadieni Frederick Banting, pentru activitatea experimentală desfăşurată, si lui John James Rickard Macleod, pentru utilizarea insulinei in practica clinică, deşi meritul principal l-a avut biochimistul Collip.

Banting, jignit de faptul că Best nu fusese menţionat, a decis să impartă Premiul Nobel cu el, iar Macleod l-a impărţit cu James Collip. Insă Nicolae Păulescu nu a fost menţionat absolut deloc.

In 1969, diabetologul scotian Ian Murray a vrut să scrie un istoric al descoperirii insulinei si a constatat că Păulescu publicase primul lucrări valoroase in care a descris cu lux de amănunte acţiunile hormonului antidiabetic pancreatic. Articolul său a apărut in 1971.

In reacţie, profesorul Tiselius, directorul Institutului Nobel, a anunţat atunci că Nicolae Păulescu merita cu prioritate să primească Premiul Nobel, in 1923, pentru descoperirea insulinei, dar – conform statutelor Comitetului – excludea posibilitatea unei reparaţii oficiale, exprimându-si doar speranţa că “opera de pionerat” a lui Păulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile ştiintifice internaţionale.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu