Dar oamenii cinstiţi, domnule Băsescu?

• publicat la: 17 January 2012
Dar oamenii cinstiţi, domnule Băsescu?

Jandarmii vor continua, seară de seară, să trimită protestatarii la culcare. Cu gaze lacrimogene sau cu binisorul, cu duba sau cu “Tatăl nostru”, depinde de natura adresantilor.

Intr-o zi, românii vor face roşu in gât, se vor răcori suficient incat sa considere că natura civica a democratiei a fost subliniata, ca au avertizat clasa politică asupra faptului că tristetea nu are mereu drept consecinţă mămăligeala.

Dacă duminica seara spatiul protestului din Capitală a fost confiscat de huligani si curiosi care habar nu aveau de ce au ajuns in strada, in 24 de ore perimetrul s-a transformat din teren de lupta si film documentar in taram al deznadejdii si loc al sperantei.

Tineri sătui de minciuna, de promomisiuni utilizate pe post de zăhărel, parinti infricosati de descoperirea ca viitorul, lasat la indemana politrucilor, le aboneaza copiii la boli psihice, pensionari care si-au gasit inauntru destula putere pentru a reusi din nou sa iubeasca si sa mai incerce o data.

Fara indoiala ca romanii iesiti in strada nu sunt “poporul”, cu articol hotarat, dar reprezinta un segment reprezentativ. Un esantion. In prostia si nemernicia lor, anumiti slujbasi ai Puterii au considerat ca golanii, animalele, sunt grupuri izolate de frustrati, deci nu merita sa se exprime asupra lozincilor – varfuri de mesaj.

Dar cei care au strigat fara sa fie membri de partid? Dar cei care si-au exprimat lehamitea desi in toamna lui 2009 il votau cu doua maini pe Traian Basescu? Ei cui apartin? Nici ei nu sunt reprezentativi, deoarece sunt doar o mana, o mie, cinci mii? Pai nici cercetarile sociologice nu se efectueaza pe un milion de subiecti.

Trag nadejde ca Puterea, asa cum pretinde ca este, animata de intentii bune, dar cocotata pe o majoritate parlmentara de la nivelul careia a izgonit din perimetrul public orice dezbatere, orice dialog de larga respiratie, a tras o spaima sanatoasa in urma acestor evenimente.

Daca fenomenul nu s-a produs inca, riscul este mare. Ochiul din fruntea natiunii s-a desteptat, cred ca romanii au, in sfarsit, intelepciunea sa detecteze orice mimare a preocuparii fata de soarta tarii. Multe reforme sunt bune, societatea incremenita in proiect a reactionat din temelii fata de un set de schimbari pe care le cerea de 20 de ani, dar care nu au avut loc deoarece nimeni n-a avut curajul politic sa le produca.

Insa asupra legitimitatii vocilor din strada nu am a ma intreba. Pentru cei o mana, o mie, zece mii de oameni onesti, Puterea trebuie sa vina si sa dea un semnal ca politica, asa cum o stiam noi, este un capitol inchis. Ca incepe o epoca a dialogului, necesara pentru a raspunde la problemele lor: boala, strada, somaj.

Insa daca vor simti ca ii asteapta aceleasi nenorociri, romanii isi vor depasi conditia de esantion. Si cu un milion de suflete in strada, altfel vor sta lucrurile.

Lasati un comentariu