Drepturile de autor şi conexe

• publicat la: 10 January 2012
Drepturile de autor şi conexe

De multe ori, artiştii sunt plătiţi mai rău ca zugravii. Săraca Arta Bogata!

Un mediu boem, cu iz de talent, nu poate fi alterat de activităţi cotidiene administrative, a caror destinatie sunt ghiseele reci si birocratice la cozile cărora auzi numai binecuvântări triviale si de unde pleci mai sărac decât ai venit. Cam la acest regim au fost supuşi autorii patrimoniului nostru cultural atunci când s-a stabilit impozitarea drepturilor de autor.

Atentie, vanatoarea abia a inceput!

Suntem un popor talentat, atât la bune, cât şi la rele

Nu ne lipseşte imaginaţia, o exploatăm in mediul publicitar, in productiile cinematografice, in industria discografică si in multe alte medii. O folosim, totodată, si in incercările de a ne infrupta din festinul creativ care poartă o semnătură, numai că nu e a noastră. Este unul din felurile in care se poate creiona mediul artistilor, un mediu unde termenii juridici, clauzele contractuale sau negocierile de contract sunt lăsate la aprecierea unor spirite libere, dedicate meseriei artistice, neparazitate de inerentul mercantilism. Să nu blamăm, totuşi, mercantilismul, cel atât de frumos si artistic exploatat de către celebrul pictor Salvador Dali, care a avut grija să insereze puterea si impactul mass-media in traiectoria sa profesională, asigurându-si un trai mai mult decât convenabil. Cu siguranţă a avut un P.R. eficient!

In România nu-i ca la Hollywood…

Dacă e să ne raportăm la companiile de Public Relations de peste ocean, stăm incă foarte prost. Incă nu stim să ne vindem bine imaginea, lucru esential pe care companiile de advertising il vânează. Reprezentanţii companiilor sunt niste vânători care ţintesc cu un contract frumos dactilografiat prada aducătoare de profit şi imagine companiei, iar la sfârşitul acestei vânători, artiştii rămân simple trofee agăţate strategic in portofoliile marilor advertiseri.

Să ridice mâna sus cine a auzit de drepturile de autor şi cele conexe!

Conform teoriei, drepturile de autor comportă atribute de ordin moral si patrimonial date persoanei care a creat o anumită operă literară, artistică sau stiintifică, independent de publicarea sau finalizarea acesteia. In ceea ce priveşte drepturile conexe, acestea fac referire la totalitatea drepturilor ce derivă din exploatarea unei anumite creaţii, precum plata survenită din difuzări, redifuzări sau menţionarea numelui. Ce le lipseste artistilor care prestează anumite servicii pentru companii, in contextul existenţei unui contract, sunt persoanele competente, pragmatice, care sa le negocieze pozitia, termenii contractului, beneficiile si drepturile conexe.

Ce rău imi pare că ţi-ai luat ţeapa!

Să fim realisti, la Academia de Teatru si Film sau la Arte Plastice, cursurile de Marketing sau cele de Drept ori sunt facultative, ori nu există. Talentul este incomensurabil, ar zice unii, dar şi ţeapa pe care o poti lua este pe măsură. In acest sens s-a constituit un “organ de gestiune colectivă”, care se ocupă de protejarea drepturilor de autor si de monitorizarea acestora.

Nu stim in ce măsură isi face treaba acest organ, dacă este atrofiat sau nu, cert este ca proprietatea intelectuală tinde să fie ramificată spre pseudo coproprietari.

Citându-l pe avocatul Bogdan Curelea, atunci când vine vorba de organizare si de informare, artiştii “rămân pe afară, ca in usile deschise ale autobuzelor supraaglomerate”, adică sunt acolo, in miezul actiunii, insă nu au habar de cum va fi plimbarea si dacă va fi asigurată in vreun fel.

Cam aşa se intâmplă si in cazul contractelor incheiate fără asistenţă juridică, ca să nu mai spunem de o simplă consultare a informatiilor de pe internet. Fără sfaturi competente, multi artisti români vor fi plătiţi, in continuare, precum pictorii cu bidineaua, adică in funcţie de numărul de ore de la o filmare sau de la piesă de teatru.

Pentru detalii si pentru a te informa suplimentar, accesează site-ul www.avocat-tv.ro

Lasati un comentariu