Manifestări omagiale dedicate lui Eminescu

• publicat la: 11 January 2012
Manifestări omagiale dedicate lui Eminescu

Plecând de la marcarea datei de naştere a poetului Mihai Eminescu, ziua de 15 ianuarie a devenit   o zi cu dublă semnificaţie, această zi fiind declarată şi Ziua Culturii Naţionale.

Ziua Culturii Naţionale va fi o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar şi o zi de reflecţie asupra culturii române, în genere, şi a proiectelor culturale de interes naţional.

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Direcția de Cultură din cadrul Primăriei Carei  a initiat organizarea de activitati dedicate personalitatii celui ce a fost Mihai Eminescu.Astfel,duminică, 15 ianuarie 2012,  vor avea loc următoarele programe:

ora 15.30

Depunere de coroane la plăcile comemorative sau busturile următoarelor personalități:

Simion Bărnuțiu, Ștefan Ruha, Corneliu Bala,  Francisc Pall, Fényi István, .

ora 16.00

Masă rotundă (Casa Comunitară Sf. Ladislau)

Teme:

Bogdan Georgescu – Cultura Națională

Nicoleta Latiș – Marele Eminescu

Fischer Botond – Eminescu în literatura europeană

Va urma un spectacol cultural artistic sustinut de soliștii ansamblului Ceatăra,Grupul Karoler Trio,Cenaclul Artis,soliștii cercului de muzică ușoară ai Centrului Cultural Carei,membrii cercului de teatru amator ai Centrului Cultural Carei.

Evenimentul este organizat cu sprijinul Centrului Cultural și al Bibliotecii Municipale Carei.

Născut la 15 ianuarie 1850, Mihai Eminescu a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critică literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit pe bună dreptate:”Luceafărul poeziei româneşti”.

Faptele reale, trecute şi prezente, dar, mai ales, sentimentele  şi  comportamentul oamenilor, instituţiilor, şi nu numai, i-au oferit din belşug teme predilecte pentru observaţiile, studiile şi reflecţiile sale. Fenomenele sociale, politice, morale, etc.nu au fost niciodată povară ci dimpotrivă, neastămpărului conştiinţei sale consacrată totdeauna binelui ţării şi, cu aceeaşi vigoare, în folosul „celor nemulţumiţi“ cum, cu îndreptăţită mâhnire, îi numea pe cei mulţi şi necăjiţi. A fost crezul care i-a strunit şi i-a învăpăiat spiritul creator în desfăşurarea şi elaborarea întregii opere literare pe urcuşul mereu strălucitor spre sublim, ca şi în realismul viguros şi, uneori, vizionar al publicisticii. Mihai Eminescu nu şi-a recunoscut în mod oficial decât o singura profesiune, aceea de jurnalist, care îl impune ca pe un intelectual deplin şi ferm angajat în problemele vitale ale timpului său. Prin publicistica sa a instituit un stil nou, superior, totdeauna logic, dar sever şi riguros argumentat, implicat de limitele marilor culturi ale Europei dar, în egală măsura, şi de comoara de proverbe, regionalisme şi expresii populare româneşti care îi erau cel mai la îndemână. Pe baza ediţiei critice integrale iniţiată de P.Panaitescu-Perpessicius, au fost stabilite trei perioade bine definite ale publicisticii eminesciene: a) a începuturilor (1870-1876), când a colaborat la Albina, Familia, Fundaţiunea, Convorbiri literare şi Românul; b) a consacrării, la Curierul de Iaşi (1876-1877), în care dovedeşte vocaţia culturală polivalentă denumită ca un „adevărat mozaic jurnalistic“; c) perioada apogeului, la ziarul bucureştean Timpul (1877-1883), etapa în care conferă o nouă orientare politică prin strălucitele sale comentarii, ca şi prin articolele devenite de o reală vehemenţă în critica bine cunoscutelor „forme fără fond“. Principalul obiectiv al comentariilor sale l-a constituit, constant şi fără echivoc, starea şi viitorul poporului român, reflectat cu judicioasă relevanţă în cele şase articole incluse de Eminescu în ciclul „Icoane vechi şi nouă“, apărute în Timpul la finele anului 1877.

Printre principalele idei – ţintă ale publicisticii eminesciene, exprimate sugestiv şi plastic dar, cel  mai adesea, sever şi ferm, se cuvine a aminti: problema românismului, a identităţii şi demnităţii naţionale (exemple elocvente în lirica poetului: Scrisoarea III-a, Doina etc.); entităţii fundamentale ale statului (familia, şcoala, biserica); clasele dominante lipsite de setea de cunoaştere, ca şi de capacitatea de a pricepe adevărul.

Prin publicistica sa, Eminescu s-a aflat permanent într-un dialog deschis, sincer şi onest cu contemporanii săi .Prin multe dintre ideile exprimate de el, se afla inca  în dialog cu noi, cu acest prezent .Mari personalitaţi ale culturii noastre naţionale, şi nu numai, s-au exprimat onest şi elogios despre Eminescu, astfel: „Fiind român, Eminescu este universal (Tudor Arghezi); „Eminescu este „duhul românesc“ (Lucian Blaga); „Eminescu este „românul absolut“ (Petre Ţuţea), etc. Respectarea adevărurilor exprimate de Eminescu înseamnă pentru România demnitate, progres dăinuire.

redactia

comentarii

de magyar la 15 January 2012 - 19:48

sol bas, re minor cu fa diez în bas, sol major cu fa diez în bas)
——————————————————————————–
1. Într-o lume relativă
Ce-a făcut şi-a desfăcut
Eminescu-i remuşcarea
Dorului de absolut
Dacă unu şi cu unu
Nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi

R: Eminescu, Eminescu

2. Fără el oricare lucru
Şi-ar urma cărarea sa
Fără el chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea
Pe pământul vechii Dacii
Când mai mare, când mai mic
Dacă n-ar fi Eminescu
Viaţa nu ne-ar fi nimic

3. El Moldovei îi e fiul
Şi Munteniei nepot
L-a-nfiat întreg Ardealul
Eminescu-i peste tot
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt

Versuri: Adrian Păunescu

Cantecele marcate cu * au si acorduri!

Lasati un comentariu