Pagina principala / Opinii / Procedura de resuscitare SMURD – Pacient: România!

Procedura de resuscitare SMURD – Pacient: România!

Protestul spontan

La ora 14.00 erau cam patru sute de oameni pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional. Femei, bătrâni, copii, tineri – ingineri, muncitori, şomeri, elevi, studenţi, patroni, pensionari. Mai mult de jumătate erau femei. Un motociclist, în costum din piele, cu ţinte metalice, arată o pancartă – „Motocicliştii pentru SMURD!”. Îmi râd în barbă! (nu-i frumos ce fac, dar cred că sunt cei care ar avea nevoie de abonament la SMURD). Un bărbos, bine îmbrăcat, între două vârste: „Mă bucur că pot să înjur şi eu în mod organizat!”.

O tânără „jandarmeriţă”, sergent major, din cordonul de protecţie, e vânătă la faţă de frig. Din mulţime se aude: „Bă, să aducem nişte sarmale, că se umple piaţa!”. Două femei trecute de prima tinereţe îşi varsă oful: „Udrea şi Videanu să-şi ia geamantanul, să treacă oceanul!”. Îmi aduc aminte de „folclorul” Pieţei din ’90, mai ales că trec şi doi băieţi ce poartă insigne cu „golan”. Un ţigan burtos scoate capul dintr-o maşină oprită la semaforul de lângă troiţă, arată semnul acela cu degetul mijlociu ridicat şi strigă: „La muncă, băă… la muncă!”.

Apar şi carele de reportaj ale Televiziunii Române şi parchează exact în faţa protestatarilor. Nici o şansă! Un potop de huiduielei şi înjurături se revarsă asupra echipelor de filmare ale TVR. „Măă, slugilor, noi vă plătim şi pe voi, şi pe Culcer aia, n-aţi dat nimic adevărat ieri, iară’ e ceaţă la TVR?” Maşinile parchează apoi lângă Inter, fiind flancate de jandarmi. Două pancarte mari pe care scrie „Aţi greşit că ne-aţi umilit!” şi „Procedura de resuscitare SMURD – Pacient: România!” sunt aduse în faţa camerelor de luat vederi. Jurnaliştii sunt peste tot! Reporteri, cameramani, fotoreporteri. Îi urmăresc, sunt majoritatea tineri şi îşi fac bine meseria. Încep să apară grupuri-grupuri, care umplu şi peluza din faţa Teatrului şi trotuarul din faţa Universităţii. Văd câţiva revoluţionari din ’89, despre care ştiu că au „jucat” de douăzeci de ani după cum le-a cântat fiecare grup politic aflat la guvernare, care au făcut averi şi sunt nemulţumiţi acum că le-a fost tăiată indemnizaţia. Şi-au făcut calculele, în eventualitatea unei schimbări politice. Preventiv, şi să-i vadă lumea!

La lăsatul întunericului, cordonul de jandarmi a cedat, iar Piaţa s-a umplut cu oameni de pe ambele trotuare. Ulterior, un grup a plecat spre Cotroceni, iar altul a rămas lângă troiţă, scandând: „Diversiune!” şi „Nu plecăm!”.

Mitingul „organizat”

La întoarcerea grupului de la Cotroceni, după ora 19.30, începe „circul”. Grupuri compacte de ultraşi, tineri între 18 şi 25 de ani, cu feţele parţial acoperite de cagule sau eşarfe, apar din toate părţile. Intră printre manifestanţi şi încep să arunce cu petarde şi pietre. Iau bolovani din rondul de la Universitate, rup coşurile de gunoi de pe stâlpi şi trec apoi pentru a da „raportul” unor tuciurii aflaţi în spatele staţiei de autobuz. Demonstranţii paşnici încep să plece, uşor-uşor. Un tânăr de lângă mine vorbeşte la telefon cu un prieten: „Coiţe, e toată galeria de la Steaua aici! Nu vii?”. Îl întreb pe un jandarm din cordon: „Nu-i cunoaşteţi? Nu vă bateţi cu ei la fiecare meci?” (Dă din umeri neputincios…). Întreb un băiat dintr-un grup ce tocmai îşi făcea apariţia din ce galerie face parte. Ezită un moment, îşi dă jos gluga şi-mi arată creasta: „Vezi, sunt cu creastă, sunt de la Dinamo!” (nu ştiu de ce, nu-l cred…). Restul îl ştie toată lumea! … Ca la comandă, şi parcă după o regie bine pusă la punct, Piaţa Universităţii s-a transformat în teatrul de bătălie dintre ultraşi şi jandarmi! Un final previzibil, după provocările ambelor părţi.

sursa ziare.ro