StabiloBocu’
L-aţi văzut. A stat pavăză impotriva nămeţilor si s-a jucat cu lopata prin zăpadă. E prim-ministrul României. Omul zăpezilor şi spaima viscolului.
De când Traian Băsescu s-a spălat pe mâini de toate si de toti, de frica milioanelor de români nemulţumiţi, Boc a inţeles mesajul in sensul lui extrem. Slujeşte la propriu poporului.
De unde vorbele-i ieşeau la foc automat cot la cot cu asumările de răspundere, in dispreţul reprezentantilor poporului, acum Emil Boc si-a orchestrat cel mai penibil spectacol din ultimii 22 de ani.
A speculat perfect ninsoarea care a blocat sudul României si gerul care l-a alungat si pe ultimul protestatar de la Universitate, a luat de braţ simbolul naţional Arafat şi a inceput să se plimbe prin nămeţi in faţa intregii prese.
Apogeul ridicolului in care s-a plasat premierul Boc dând cu lopatica mare cât el in nămeţii cât masina il reprezintă chiar locul unde s-a găsit prim-ministrul să desfunde drumul. Unde? In faţa unei maşini de pe autostrada care fusese atât de buşită intr-un accident incât, chiar si de-ar fi fost scoasă din nămeţi de inimosul premier, ea tot nu ar fi putut să se miste de acolo.
Aceasta scenă este perfectă pentru a intelege cu ce se ocupă prim-ministrul României zilele astea.
Pierzându-si timpul in activitati fara sens sau care ar fi trebuit sa fie indeplinite de oricine altcineva din subordinea sa, Emil Boc isi tradeaza mai degraba frica si spaima de judecata poporului furios decat devotamentul sincer fata interesul public.
Daca poporul a fost intotdeauna calauza activitatii sale, asa cum incearca sa ne convinga acum, Emil Boc nu ar fi fost artizanul mut al celor mai multe legi neconstitutionale.
Daca Boc si-ar fi iubit cu adevarat populatia, daca singurul sau interes ar fi fost dorintele si nevoile romanilor, atunci nu si-ar fi asumat raspunderea inutil si doar in interesul partidului si al presedintelui, pentru proiecte despre care nu va sti niciodata daca poporul si le-a dorit ori ba. Si nu ar fi avut cum sa stie daca romanii vor sau nu marile sale reforme, impuse de criza si nu de vreo ideologie sau de vreun proiect, pentru simplul motiv ca nu a fost interesat sa-i asculte.
Iar acum, cand vocea multimii fierbe si a ajuns pana la usa Cotroceniului, cand PDL risca sa nu mai prinda nici macar 10% la alegeri, daramite sa coaguleze o alta majoritate, Emil Boc s-a intors si el brusc printre romani. Mimand gesturi fara rost si pe care nu le intelege.
In schimbul solidaritatii adevarate, autentice si conforme cu functia si importanta ei, Emil Boc ofera tardiv o ipocrita descalecare printre oamenii simpli din popor. Disperat sa imprastie multimea din Piata Universitatii pana la dezghetarea Romaniei, premierul stie ca sabia ii penduleaza desupra capului in timp accelerat.
Ma tem ca pentru Emil Boc, asemenea PDL, jocul s-a inchis, iar partida a luat sfarsit. Oricate lopeti ar manui Boc si oricate sosete ar mai impleti Udrea prin platourile televiziunilor.
sursa ziare.com
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr