1 Martie: tradiţie sau kitsch?

• publicat la: 29 February 2012
1 Martie: tradiţie sau kitsch?

Sărbătoarea Mărţişorului era, cu ani in urmă, o probă de foc, aşteptată cu mare emoţie. Băieţii trebuiau să dea mărţişoare tuturor fetelor, să aibă grijă să nu incurce mărţişoarele intre ele si să incerce să nu jignească pe nimeni.

Flori uscate, coşari din fetru, trifoi cu patru foi ori figurine din penaj colorat, prinse cu un şnuruleţ impletit din fire roşii si albe erau purtate, cu mândrie, la piept. Dacă erau micuţe, comorile erau legate la incheietura mâinii.

Uneori, hainele erau tapate cu mărţişoare si se făceau adevărate concursuri pe tema cadourilor traditionale.

Alteori, se năşteau adevărate drame pe tema mărţişoarelor: De ce colega de bancă a primit mărţişor mai frumos? De ce mie mi-a dat un coşar si ei o inimioară? De ce ea nu poarta mărţişorul pe care i l-am dăruit eu?

La sfârşitul zilei, insa, fiecare isi alegea un mărţişor si il prindea intr-un copac, pentru a marca inceputul primăverii. Fetele isi legau la mână un snur alb-rosu si rugau tinerii pentru care nutreau anumite sentimente să rupă bucata de aţă folosindu-se doar de degetul mic. Dacă băiatul reuşea din prima incercare, cei doi urmau să fie impreună.

In Bucovina, traditia este puţin diferită. Aici, 1 Martie este considerata un fel de “Ziua Bărbaţilor”, iar atentia se indreapta mai ales asupra lor, ei fiind cei care trebuie sa primească martisoare de la doamne si domnisoare.

Istoria mărţişorului

Pe legenda mărţişorului se contrazic si acum istoricii. Cele dintâi mărţişoare au fost monede legate cu fire de lana, albe si negre, iar altii sustin că au fost pietricele albe si roşii insirate pe o aţă.

Dacii vedeau in firul alb venirea primăverii, iar in celălalt, iarna. Totodată, martisorul reprezinta femininul si masculinul, viata si moartea si, dupa unii etnologi, ying si yang. Initial, doar o amuleta, martisorul a fost transformat de romani intr-un simbol al primaverii.

Si datul jos al mărţişorului are-o poveste cu tâlc. In unele sate, fetele isi scoteau bănuţul numai pe lună plină şi cumpărau cu el caş şi vin, să aibă faţa albă şi obrajii roşii. In sudul ţării, mărţişorul se dă jos când omul vede primul stol de berze. In Moldova si Bucovina, moneda se ţinea 12 zile la gât, apoi se prindea in plete, până inflorea primul pom.

Tradiţia, inlocuită de kitsch

Mărţişoarele de atunci nu erau din plastic turnat, nu erau animale de pluş, nu erau diplome sau căni ori brelocuri cu Hannah Montana si insemnau ceva mai mult decât obligatia de a da ceva de 1 Martie.

Sărbătoarea a suferit insă câteva transformări, iar bietul Mărţişor s-a vulgarizat, si-a pierdut semnificatia si a devenit, mai cu seamă, un prilej de bucurie pentru micii comercianţi de obiecte artizanale.

Acum, se ia o vază chinezească, i se adaugă un şnur si se numeşte mărţişor. Dacă nu dăruiesc un simbol al primăverii, bărbaţii cumpără o cutie de bomboane de ciocolată, iar de gestul lor femeile isi vor aminti, nu cu plăcere, atunci când se vor urca pe cântar.

Lasati un comentariu