Ceremoniile ocazionate de crearea noului Cardinal Lucian Mureşan.Despre Părintele spiritual al Cardinalului
La data de 6 ianuarie 2012, Papa Benedict al XVI-lea a anunţat ridicarea la rangul de Cardinal a unui număr de patru înalţi prelaţi ai Bisericii Catolice din întreaga lume.Am aflat cu multă bucurie,că printre aceştia se numără şi PF Lucian Mureşan, arhiepiscopul major al Arhiepiscopiei Majore Greco-Catolice de Făgăraş şi Alba Iulia.
Programul oficial al ceremoniilor ocazionate de crearea noilor cardinali de către Sactitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea,este următorul: sâmbătă, 18 februarie: ora 10.30 – Consistoriu în Bazilica Sfântul Petru, în cursul căruia Sanctitatea Sa papa Benedict va proceda la crearea noilor cardinali, înmânându-le fiecăruia inelul, bereta şi brâul roşu, ora 16.30 – vizitele de curtoazie; duminică, 19 februarie: ora 9.30 – În Bazilica Sfântul Petru, Sanctitatea Sa Papa Benedict va celebra Sfânta Liturghie, împreună cu noii cardinali, unde preoţii greco-catolici prezenţi vor purta veşminte liturgice luminate; luni, 20 februarie: ora 11.00 – audienţă cu Sfântul Părinte, în Aula Paul VI din apropierea bazilicii vaticane. “Anunţăm pe această cale că toţi pelerinii – preoţi şi credincioşi – care vor participa la aceste ceremonii sunt invitaţi să fie prezenţi în locurile menţionate cu o oră înaintea începerii programului”, face apel BRU.
Anunţul privind ridicarea la rangul de cardinal a PF Lucian Mureşan a fost făcut de Papa Benedict XVI în data de 6 ianuarie a.c., arhiepiscopul major al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică fiind al treilea cardinal român după cardinalul Iuliu Hossu şi cardinalul Alexandru Todea.
Cu câteva zile în urmă am avut o surpriză de proporţii: m-a sunat,de acum înainte pot spune, Eminenţa Sa! Mi-a spus şi motivul: vroia sa-mi confirme că bunicul meu matern, preotul şi Protopopul Onorar Alimpiu Boroş i-a fost profesor de religie la liceul ”Gh. Şincai” din Baia Mare între anii 1944 – 1948. L-a numit de mai multe ori, citez, ”Sfântul meu părinte spiritual”.
Cine a fost Preotul Alimpiu Boroş? S-a născut la 9 august 1890 în Ciceu Cristur din părinţi greco-catolici. După absolvirea a 6 clase primare în localitatea de baştină a urmat 8 clase liceale la Dej şi 4 ani de cursuri teologice la Teologia greco-catolică din Gherla (1911-1915) fiind hirotonit ca preot greco-catolic la data de 24 octombrie 1915. În acelaşi an se căsătoreşte cu OLTEAN CORNELIA, (născută la data de 30 iunie 1895 în localitatea Sâmbou).
A funcţionat ca preot paroh în Parohiile Şintereag (1916-1917) Negrileşti (1917) şi Rugăşeşti (1917-1922) din Judeţul Solnoc-Dobâca (Someş), iar din data de 1 septembrie 1922 până în septembrie 1940, respectiv între decembrie 1944 şi noiembrie 1948, ca profesor de religie la Liceul de stat “Gheorghe Şincai”din Baia Mare.
1960 Carei,sotii Boroş şi nepoţii Cristian,Claudia şi Victorin
Ca recunoaştere a meritelor profesionale a fost numit Protopop Onorar, cu drept de a purta brâul roşu, de către Episcopul (devenit ulterior Cardinal) Iuliu Hossu, prin adresa nr. 4052 din 12 iulie 1930.
Apoi, în 1931, a fost numit Defensor al Tribunalului matrimonial de a II-a instanţă şi asesor supleant al Venerabilului Tribunal din episcopia Greco-Catolică Română a Maramureşului de către Episcopul Dr. Alexandru Russu.
Acelaşi Episcop Dr. Alexandru Russu, martir al Bisericii noastre, găseşte de cuviinţă, 15 ani mai târziu, să-l numească şi să-l constituie Asesor actual al Consistoriului Episcopesc în Eparhia Greco-Catolică Română a Maramureşului cu titlu de Prea Onorat şi drept de vot egal.
La data de 5 iunie 1925 i s-a născut , ca a treia fiică, mama mea, Boroş (Derşidan) Cornelia, care, la absolvirea Conservatorului ”Gh. Dima” din Cluj a fost repartizată în Carei, în 1950 şi s-a căsătorit aici cu tatăl meu, inginerul zootehnist Derşidan Ioan.
După 1948, anul interzicerii de către autorităţile comuniste a cultului greco-catolic român unit cu Roma, bunicul meu a suferit prigoana care se abătuse asupra clerului şi credincioşilor. Nu şi-a renegat credinţa, motiv pentru care, după ce având tifos exantematic şi timp de un an fiind internat la fostul sanatoriu TBC din Baia Mare, a fost arestat în 1952. Să nu uităm că era în vârstă de 62 ani.
Conform Fişei Penale a fost în primă fază închis de către Securitate la Satu Mare şi apoi transferat la Penitenciarul Colonia nr. 4 Castelu – Şantierul Canalului Dunăre – Marea Neagră.
A fost eliberat de la Canal la data de 14 februarie 1953, conform Biletului de Liberare nr. 660-1953.
După liberarea de la Canal a avut domiciliu forţat câţiva ani la Bucureşti, la una dintre fiice.
Nu ne-a relatat nimic din detenţie pe motiv că, la cererea securităţii, îşi dăduse cuvântul de onoare că nu va spune nimic nimănui. Dacă ne gândim că la toate acestea s-au adăugat şi suferinţele Refugiului dintre 1940 şi 1944 ne putem doar imagina prin câte încercări a trebuit să treacă Părintele Alimpiu Boroş şi familia sa.
Pentru mine, fratele meu farm. Derşidan Victorin Iosif şi sora mea Derşidan (azi Dr. Jakobs) Claudia Maria, bunicii Boroş au fost un exemplu de iubire şi toleranţă. Am fost copleşiţi de o dragoste de care numai bunicii pot să dea dovadă şi am avut şansa să ne bucurăm de prezenţa lor până în 1978 (subsemnatul aveam 26 de ani) când au decedat după o exemplară căsnicie care a durat nu mai puţin de 63 de ani!
Deoarece scriu aceste rânduri sub impresia convorbirii telefonice desfăşurate pe parcursul a mai bine de o oră cu Eminenţa Sa Cardinal Lucian, doresc sa relatez doar un aspect definitoriu zic eu: bunicul Alimpiu s-a ocupat foarte serios de educaţia noastră religioasă. Dar fiindu-ne interzis cultul trebuia găsită o soluţie. A găsit-o tatăl meu: când semăna porumbul în grădina casei (stăteam în chirie pe str. Vîşinski, azi Corneliu Coposu, pe amplasamentul actualului Cartier MV I), pe la mijlocul lanului lăsa o suprafaţă de cca. 3m x 3m nesemănată. Numai bine ca, pe durata vacanţei de vară, să nu se vadă ce se petrecea în ”poieniţă” ,porumbul fiind crescut de jur împrejur. Acolo ne ţinea bunicul orele de cateheză, iar mai târziu cele de Dogmatică şi Apologetică. Aceste cunoştinţe m-au marcat profund pentru toată viaţa, contribuind definitoriu la formarea personalităţii mele.
Profitând de bunăvoinţa Eminenţei Sale Cardinal Lucian, i-am solicitat amănunte despre firul vieţii sale, astfel aflând că a satisfăcut stagiul militar între anii 1951-1954 urmând cursurile scolii de Aviaţie de la Turnişor şi fiind ulterior repartizat la Batalionul de Aviaţie Reactivă Craiova.
Aici a zburat cu avionul de vânătoare MIG 21. Aflându-se însă că e de confesiune greco-catolică, a fost singurul dintre cei 97 de absolvenţi care nu a fost făcut ofiţer, mai mult, a fost trimis pe şantierul hidrocentralei V.I. Lenin Bicaz, obligat să poarte uniforma albastră pentru a putea fi deosebit de ceilalţi.
La încheierea stagiului militar i s-a refuzat până şi angajarea ca vagonetar în mină, abia după un an fiind acceptat ca muncitor necalificat la cariera de piatră Limpedea de lângă Baia Mare unde a muncit 10 ani.
A fost sfinţit preot, în clandestinitate, în anul 1964 de către Episcopul Auxiliar Ioan Dragomir, iar în 1986, tot în clandestinitate, devine Ordinarius al Episcopiei de Maramureş. În 1990, Papa Ioan Paul al II-lea îl ridică la demnitatea de Episcop de Maramureş, iar în 1994 la cea de Arhiepiscop Major de Alba Iulia şi Făgăraş şi Mitropolit al Bisercii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Nu doresc să abuzez de răbdarea cititorilor acestor rânduri. Adaug doar că mai multe despre biografia Eminenţei Sale Cardinal Lucian se pot afla de pe site-ul http://www.bru.ro/blaj/pf-lucian-muresan/.
Închei aducând un pios omagiu memoriei bunicului meu, Preot Alimpiu Boroş şi urându-i Eminenţei Sale Cardinal Lucian Mureşan ‘ÎNTRU MULŢI ANI STĂPÂNE !’ .
Dipl. Ing. Cristian Derşidan
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Horia Mărieș la 15 februarie 2012 - 08:25
Aducem si noi modestul nostru omagiu celui ce a fost Preotul Parinte Alimpiu Boros, bunicul D-lui Cristian Dersidan.
Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, sa-i fie tarana usoara.
de othilia la 15 februarie 2012 - 16:21
Felicitari autorului pentru emotionantele randuri si recunostinta vie celor ce au slujit sau slujesc cu adevarat lui Cristos!
de Dr. Andreas Spitz la 15 februarie 2012 - 20:39
Meine Bewunderung gilt solchen aufrichtigen Menschen wie Hochwürden A. Boros, dem Grossvater von Herrn Christian Dersidan. Ich bin stolz darauf, so einen Freund zu haben, wie ihn.
de Vasile la 17 februarie 2012 - 05:58
Totusi… sa nu fim dramatici… cand stim cu totii ce umilinta si rusine s-a petrecut cu romanii din Ardeal, care, au fost trecuti miseleste la 1700 sub mitropolitul Athanasie Anghel, la uniatism (greco-catolicismul de azi)
Ca bibliografie, dati un search pe Google, sa va lamuriti cum sta treaba cu „uniatismul”!
Postez la primul link, ce apare pe google, un studiu elaborat!
http://eresulcatolic.50webs.com/decenubenevol.html
de bine la 17 februarie 2012 - 06:05
Vasile e nume de crestin parca ateu ti se potriveste mai bine
de Vasile la 18 februarie 2012 - 08:58
@ bine
„bine” e un calificativ… Adevarul doare, stiu, e mai usor sa ne ascundem in tenebrele isotriei… „e bine asa cum e”… Demnitatea, e o floare rara!
de ile la 18 februarie 2012 - 09:36
si tu Vasile,ale floare rara?mai usor cu demnitatea ca nu e frunza-n vant orientat
de Horia Mărieș la 18 februarie 2012 - 10:38
Prin anii ’60, un ziarist care voise să scrie un reportaj despre pescarii unei cherhanale din Deltă a plecat să-i însoţească într-una din cele şapte sau opt bărci ale convoiului.
Înainte să arunce năvoadele, pescarii şi-au spus rugăciunea însoţită de cruci mari făcute sub privirile sale nedumerite.
Întrucât n-au prins nimic până la sfârşitul zilei, pescarii au socotit că îi pedepsise Dumnezeu pentru faptul că ziaristul nu se închinase. La întoarcere, ca din greşeală, l-au îmbrâncit în apă.
Scos din Dunăre cu hainele şiroind pe el, s-a dus la secretarul de partid al cherhanalei să se plângă de misticismul pescarilor.
Acela i-a spus:
„Da’ tâmpit trebuie să mai fii, tovarăşe, dacă nu te închini, pentru că şi eu combat mestecismul, însă mă închin în fiecare seară şi dimineaţă”.
de Nadas Marta la 18 februarie 2012 - 16:36
Felicitări domnului Derșidan Cristian,pentru acest articol deosebit!
de Daniela Dragos la 18 februarie 2012 - 18:07
„studiu elaborat” de Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu… ma faceti sa zimbesc…
Dl. Pacurariu judeca ce s-a petrecut in 1700…
Ce atitudine a luat Biserica Ortodoxa, in special Patriarhul Iustinian si Patriarhul Teoctist, cind s-au darimat atitea biserici ortodoxe?
de Horia Mărieș la 18 februarie 2012 - 18:46
@Daniela Dragos
Absolut corect ce scrieți stimată Doamnă.
Zâmbesc și eu amar împreună cu Dvs.
Dar despre interzicerea cultului greco-catolic la ordinul lui Stalin ce-au spus?
Dar despre restituirea bisericilor primite „cadou” și cu totul dezinteresat de la statul comunist după anii ’50 ce s-a spus si ce se mai spune azi?
Site-ul respectiv nu poate fi caracterizat decât ca unul consacrat unei propagande ecumenice fraticide. Mai conține și foarte multe alte prostii.
Merită remarcată doar „cugetarea” zilei de azi de pe site:
„Purtați-vă ca niște păstori ai turmei, nu ca niște negustori fără scrupule!”
Să-i binecuvânteze Dumnezeu pe acei păstori ce respectă această cugetare, să-i pedepsească cu toate chinurile iadului pe cei ce n-o respectă.
Așa să ne ajute bunul Dumnezeu.
de Horia Mărieș la 18 februarie 2012 - 18:53
Mostră elocventă (adică opțiuni exprimate la cel mai înalt nivel) pentru cele afirmate de mine mai sus despre site.
http://eresulcatolic.50webs.com/petitie_interortodoxa_ecumenism.html
http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx
de Vasile la 19 februarie 2012 - 05:29
@ Daniel Dragos
Distinsa, Daniela Dragos, e un studiu istoric, care arata cum a „rasarit” si greco-catolicismul, despre ce ati vrea sa fie vorba, despre editorialul din „Can Can” sau „Libsertare”… Hai ca ma faceti sa zambesc, se vede cat ati reusit sa intelegeti…
Problema daramarii bisericilor, nu tine de acest subiect, e alt capitol, nu amestecati capra cu varza! Fiti consecventa, sau abtineti-va, daca nu aveti ceva pertinent de spus! Multumesc!
de pentru Vasile la 19 februarie 2012 - 07:27
Ma faceti sa zambesc citind indicatiile pretioase pe care le oferiti ba din postura de Vasile ba din celelalte identitati.Din postura Dvs. nu e cazul sa faceti aprecieri la acest subiect.Discursul e acelasi,mai schimbati-l cateodata.Multumesc!
de pt_Vasile la 19 februarie 2012 - 19:51
Stimate domn Vasile ,
consider ca actul lui Atanasie a fost unul de curaj ,de regasire a identitatii noastre , actul redesteptarii noastre nationale ; Sa nu uitam ca datorita acestui act la Blaj a aparut prima scoala cu predare in limba romana ( 1754) si prima tipografie (1747) care a folosit alfabetul latin .
Ulterior Gheorghe Lazar trece muntii carpati si infiinteaza prima scoala romaneasca din Bucuresti ( Sf sava in 1818) , iar Aron Pumnul care studiaza la Blaj devine primul profesor de Lb Romana la Cernauti ( Bucovina ) .
Acte de umilinta si miselie mi se pare servilismul fata de autoritati a bisericii ortodoxe oricare ar fi ele ;faptul ca Horea dupa rascoala de la 1784 a fost prins, fiind tradat de episcopul ortodox de la Sibiu , Ghedeon Nichitici pentru 1000 florini de aur ; Mitropolitu Andrei Saguna prinde cu viclesug pe Ecaterina Varga o luptatoare pentru drepturile romanilor ; Circulara 2602/8/1916 emisa de Biserica Ortodoxa in timpul primului razboi mondial si prin care aceasta isi arata iubirea fata de mama noastra patrie ( austro-ungaria ) si indeamna poporul roman din Ardeal sa lupte pina la ultima picatura de sange chiar si contra fratilor de dincolo de munti ; servilismul fata de Germania hitlerista ( pe timpul lui Antonescu faceau misionada in Trasnistria )cat si servilismul fata de comunisti cand si-au aratat supunere bisericii ruse si s-au mandrit cu atrocitatile aduse Bisericii greco catolice .
Cred ca ar fi mai indicat sa-l cititi pe N. Iorga decat Pacurariu.
de Rev. Fr. Gheorghe Opris la 20 februarie 2012 - 01:56
Multumim Dl. Cristian Dersidan pentru acest articol care a redat un crimpei de adevar istoric despre adevarata viata a preotilor greco-catolici care si-au ales aceasta chemare din dragoste pentru credinta lor in Dumnezeu si au fost propavaduitori ai adevarurilor istorice prin care au trecut si au fost alaturi intotdeauna de credinciosi pentru ca adevarul intotdeauna ne face liberi.
Laudat sa fie Isus!
Rev. Fr. Gheorghe Opris si Presbytera Irina