Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români – tradiţii şi obiceiuri

• publicat la: 23 February 2012
Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români – tradiţii şi obiceiuri

Despre Dragobete – sărbătoarea iubirii la români, care se ţine, in fiecare an, pe 24 februarie – nu s-a ştiut aproape nimic în perioada  lui Ceauşescu .

Si astăzi, din păcate, este umbrită şi ignorată din prea puţină informaţie, din necunoaştere, dar şi din cauza occidentalei Zile a Indrăgostiţilor, de pe 14 februarie, sărbătoare de import care nu are nicio legătură cu tradiţia românească. Un bun prilej insă pentru ca negustorii să facă vânzare bună.

Dragobetele, zeul iubirii, la daci, dar şi al bunei dispozitii, numit si Cap sau Inceput de Primăvară, precede Mărţişorul, adevărata sărbătoare de revenire a naturii la viaţă. Despre Dragobete, bărbat frumos şi iubăreţ, se spune că ar fi fiul Babei Dochia, pe care Maica Domnului l-ar fi transformat intr-o floare cu acelaşi nume.

La daci, Dragobete era zeul care oficia, la inceputul primăverii, nunta tuturor animalelor. In mitologia greacă, păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, “pasăre” in greceşte insemnând “mesaj al cerului”, iar in timp această traditie s-a răspândit si la oameni.

Astfel, de Dragobete, fetele si băieţii se intâlneau, pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor despre care se spune că se logodesc in această zi. Se consideră că Dragobetele ocrotea si purta noroc indrăgostiţilor, putând fi socotit un adevărat Cupidon românesc.

Cu mult timp in urmă, de dimineata, prin sate, se auzea “Dragobetele sărută fetele!” Apoi, dacă vremea permitea, fetele si flăcăii, imbrăcaţi in cele mai bune haine, se intâlneau in centrul satului si mergeau la pădure sau prin lunci să culeagă ghiocei sau alte plante miraculoase pe care le foloseau in diverse farmece de dragoste. Dacă vremea era urâtă, se adunau la unii dintre ei acasă şi se ţineau de jocuri şi de poveşti.

La prânz, fetele incepeau să coboare in sat in fugă – această goană fiind numită “zburătorit” in sudul ţării – si fiecare băiat urmărea fata care-i plăcea. Oamenii satului erau foarte interesati de ceea ce se intâmpla de Dragobete deoarece de pe acum puteau afla la ce nunţi vor merge toamna.

La petrecerea care urma după-amiaza participau toti oamenii satului. Dansau, cântau, se simteau bine, ca să fie sănătoşi si să le meargă bine tot anul. Pe atunci exista credinta ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus in acea zi nu-si vor mai găsi pereche tot restul anului.

De Dragobete, la ţară, nu se sacrifica nicio pasăre din curte si gospodinele aveau grijă să le dea mâncare bună. Deoarece se credea că Dragobetele ii va ajuta pe gospodari să aibă un an mai imbelsugat decât cei trecuti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau, doar isi făceau curăţenie prin case.

Lasati un comentariu