Pagina principala / Opinii / Mihai Răzvan Ungureanu şi experimentul politic ce va urma

Mihai Răzvan Ungureanu şi experimentul politic ce va urma

Cu mintea înecată în afronturile pe care puterea le aduce unei psihologii expuse îndelung la exerciţiul ultimei decizii, cu sastileala cronică pe care o dă deprinderea de-a decide în locul unui grup de mediocri lacomi şi mereu grăbiţi,şi cu uzura pe care o aduce îndeobşte asumarea statutului de paratrăsnet pentru prostiile şi românismele fără de care niciun partid nu poate fi înregistrat de Tribunalul Bucureşti,

Traian Băsescu a mai mutat o dată după logica sa din vremurile bune: aceea de animal politic care se hrăneşte cu deruta adversarilor săi.

La ora la care vorbim, nu ştim ce fel de prim-ministru va fi Mihai Răzvan Ungureanu.

Ştim însă că numirea lui e produsul unei gândiri pe termen cel puţin mediu – lucru care, dincoace de Tisa, se poate petrece doar dintr-un capriciu comun al unor conjuncturi eterogene. Un fel de experiment pe care ţi-l permiţi din cauză că mai jos de actuala clasă politică nu prea mai ai unde să cobori.

De ce experiment: dacă va dovedi că are combativitate înnăscută, şi instinct şi viziune politice (adică dacă are coaie şi plămâni) Mihai Răzvan Ungureanu ar putea deveni ţăruşul în jurul căruia să se poată construi o clasă politică de o cu totul altă factură decât cea de până acum: e primul premier din ultimii 10 ani fără chipul şi asemănarea guvernului pe care va trebui să şi-l negocieze, aleagă şi conducă. Şi, de mirare – nu e chiar “tehnocrat” – lucru care-l face digerabil şi în guvernul şi în parlamentul de la Bucureşti.

Problema (strict politică – în acord cu raţiunea numirii) lui MRU va fi însă: cum se vor recunoaşte în el (adică vor şti „de unde să-l ia”) cei care se recunosc de 20 de ani fie în modelul „sărac şi cinstit” al lui Iliescu, fie în hăhăiala autoritară a lui Traian Băsescu? Mă refer, desigur, la cei 47,5% pe care ultimul recensământ îi numără la ţară şi la cei aproape 13% pe care ultimul sondaj IMAS pentru Adevărul îi numără la OTV.

În orice caz, merita încercat:

Este iminentă situaţia în care premierul sau preşedintele României va ajunge un simplu „preşedinte de consiliu judeţean” care participă la summit-urile UE – ţara noastră cea mare: el trebuie ales aici astfel încât, acolo („acolo”) lumea să nu-şi amâne, în timpul unei şedinte, cafeaua sau mersul la toaletă pentru minutele în care urmează românul la discurs.

Mă uit pe scena politică şi încă nu văd o soluţie pentru aşa ceva nici măcar în persoana lui Ungureanu. Dar de undeva şi cu cineva ar trebui început, nu? Iar Ungureanu e potrivit pentru un început.

DA: e discutabilă moralitatea numirii unui şef de serviciu secret în fruntea guvernului. Dacă nu am şti că ţara asta e „mereu surprinzătoare” , am lua-o ca pe un afront la normalitatea care ar trebui să producă în fruntea guvernului un economist (apropo: de când n-a mai fost în fruntea guvernului României un economist – suntem doar în criză economică, nu?).

Dar numirea lui MRU mută miza undeva, „afară”, într-un joc de puzzle pe care numai un iubitor al serviciilor secrete şi al marilor „strategii planetare” ca Traian Băsescu îl poate juca cu narcisistă plăcere.

Înăuntru, adică aici, la Bucureşti, vor încerca să câştige combinaţia alţii – politicienii hârşiţi, în genul lui Vasile Blaga ( & comp) şi Elena Udrea (& comp) – tovărăşia preşedintelui în noaptea de Revelion a fost aproape ostentativă.

(Apropo, vorbeam ieri cu “cineva”: n-ar fi rău pentru PSD ca Victor Ponta să fie respectat în PSD ca Vasile Blaga şi Elena Udrea în PSD. Primul pentru accesul la „puterea adevărată”, cea de-a doua pentru bănişorii pe care i-a mai scăpat printre degete şi pentru proiectele „localilor” din PSD – cine se plângea că nu există  “canale de comunicare” ?).

Mai rămâne guvernarea efectivă: mai jos de tăierile domnului Boc nu se opoate coborî: va avea MRU mână liberă să-şi aleagă minştrii care să dezvolte politici publice (adică să guverneze, nu doar să gestioneze) sau va trebui să înghită aceiaşi lacomi puşi să adune bani de campanie electorală? Miza lui internă asta este. Şi asta este şi şansa (dacă are efectiv una) lui Mihai Răzvan Ungureanu: să transforme un act pur politic cum e numirea sa, într-unul util, eficient şi pragmatic, cum este guvernarea efectivă: economie, clasă de mijloc, mediu de afaceri, civilizaţia serviciilor sociale.

Dar are de unde smulge atare miniştri de la negociatorii sprijinului său politic?

În ce priveşte opoziţia, recomand revederea filmului cu declaraţiile liderilor USL de după anunţarea premierului desemnat de către Traian Băsescu. Rău (da răăăău!) Crin Antonescu – rezervat şi resemnat Victor Ponta (care a şi avansat ideea că alegerile trebuie câştigate la termen, nu la anticipate – i-ar fi plăcut ca, în calitate de politician, să facă el însuşi o astfel de “mutare”) .Amândoi conştienţi de un singur lucru: numirea lui Ungureanu e cu bătaie lungă – cu totul altceva decât un premier şi un guvern care “s-o mermelească”  ei cumva până la alegeri.

sursa cursdeguvernare