PDL, to be or not to be

• publicat la: 1 February 2012
PDL, to be or not to be

PDL se află acum in faţa unei decizii de supravietuire politică. După evenimentele furtunoase de la inceputul acestui an, partidul pare intrat intr-un picaj accentuat (de la 20% in decembrie, la 15% in ianuarie), iar liderii săi au inceput să se canibalizeze, mai mult sau mai puţin public, cuprinşi de disperare. Contextul international nu ţine nici el cu principalul partid de guvernare.

2012 se anunţă un an complicat, cu recensiune in zona euro, care va face imposibilă relaxarea austeritatii, ar putea obliga la noi masuri impopulare si ar putea cere demonstratii de performanta si competenta economica, total improprii actualului cabinet. Asadar nu prea vad ce ar putea opri picajul in care a intrat principalul partid de guvernamant, dar vad o multime de motive pentru care cele sub 20 de procente s-ar putea topi pana la alegeri in sub 10 procente.

Prin urmare, PDL are de ales intre a renunta acum la putere sau a tine cu dintii de ea pana in toamna, cand ar putea imparatasi soarta PNTCD. Pasul inapoi este, desigur, o solutie grea. Cand nu ai nicio garantie a realegerii, ba dimpotriva, e dificil sa renunti la ultima bucata de cascaval. In plus, in traditia romaneasca, partidul care este la putere in anul electoral pleaca din pozitia de favorit si pentru ca organizeaza scrutinul, dar si pentru ca are ce imparti, mai ales prin intermediul primarilor.

Dar, in afara de PNTCD, niciun partid aflat la putere in an electoral nu a fost la cote de incredere la fel de scazute ca PDL. Democrat liberalii au avut si ghinionul unei perioade teribile nu numai in Romania, au fost obligati la masuri extrem de impopulare, insa absolut obligatorii. Dar au si facut greseli monumentale, incepanad cu coruptia si clientelismul afisate aproape ostentativ. Iar combinatia dintre cele doua, care a dat sentimentul ca factura crizei a fost lasata exclusiv in seama populatiei, in timp ce politicienii si clientela prospera nederanjati, este letala din punct de vedere electoral.

Enervarea si lehamitea sunt atat de mari incat nu cred ca PDL le poate compensa prin avantajele asigurate de detinerea puterii in an electoral. Teoretic, o schimbare de macaz ar putea fi salvatoare, dar practic mi se pare imposibil ca PDL sa fie apt in acest moment de o reformare rapida care sa ofere o cu totul noua fata a guvernarii. Nu e nici timp, nu exista nici oameni si nici nu cred ca PDL stie sa faca altfel de politica.

Asadar, singura solutie realista ar fi aceasta retragere in favoarea unui guvern de tehnocrati, urmata sau nu de alegeri anticipate. Nu stiu daca poporul tanjeste atat de mult dupa anticipate, caci Opozitia nu reprezinta o solutie credibila, dar singur vrea sa scape de actuala echipa guvernamentala la care pare a avea deja alergie. Si daca face acest sacrificiu, daca propune alte figuri de prim plan pentru viitoarele alegeri, PDL are o sansa sa se mai redreseze sau macar sa opreasca picajul pana la viitorul scrutin.

In interiorul PDL sunt deja voci, in frunte cu Vasile Blaga, care sustin asa ceva pe ton tot mai ridicat. Traian Basescu incearca de un an sa faca o schimbare la varful guvernului si atacurile sale la echipa lui Emil Boc sunt tot mai ascutite. Deocmadata insa Emil Boc nu se da dus.

Decisiva ar putea fi pozitia UDMR, tot mai inclinata catre anticipate. E drept ca maghiarii au intotdeauna un pret si mentinerea lor in actuala formula poate fi cumparata, mai ales ca UDMR pare a deconta cel mai putin erorile guvernarii, fiind in limitele scorului lor normal. Deci pentru maghiari retragerea nu este o chestiune de supravietuire, ci de oportunitate si negociere. Si tentatia PDL va fi, cu siguranta, sa plateasca acest pret, din care prioritatile legislative ale UDMR reprezinta doar partea vizibila. Dar va fi in egala masura pretul sinuciderii politice.

sursa ziare.com

comentarii

de hohoho la 5 March 2012 - 18:32

Cred ca in situatie mult mai jalnica se afla PNL ul.

Lasati un comentariu