Răspunderea civilă delictuală

• publicat la: 23 February 2012
Răspunderea civilă delictuală

Pentru copiii care săvârşesc delicte, răspunzători in faţa legii sunt bieţii părinţi.

Răspunderea civilă delictuală ţinteşte nu numai persoanele direct răspunzătoare de faptele ilicite, ci si pe cele care le ocrotesc din punct de vedere legal.

Dacă ai sub mânuirea lesei un câine care a muşcat un cetăţean sau a produs diferite pagube societăţii, află că tu esti răspunzător pentru faptele necuvântătorului, fiind sanctionat de lege in funcţie de prevederile pentru fapta respectivă. Acelaşi principiu legal se aplică şi in cazul părinţilor care trebuie să răspundă pentru fapta odraslei fără discernământ, in cazul angajatorului faţă de angajat, dacă fapta s-a comis in timpul serviciului sau chiar si in cazul relaţiei profesor-elev, indiferent că fapta s-a intâmplat in perimetrul şcolii sau la vreo activitate extra.

Totodată, instituţiile medicale sunt responsabile de acţiunile medicilor şi ale asistenţilor medicali.

Simplificând, o persoană poate să ceară in instanţă repararea unui prejudiciu suferit – fie el moral sau material – unei alte persoane care se face vinovată de o acţiune delictuală. Aceasta din urma răspunde de fapta proprie, dar si de fapta altei persoane care se afla “in subordinea” sa. Trebuie stiut ca pentru a se stabili raspunderea civila delictuala trebuie sa existe un prejudiciu cauzat, iar persoana somata la indeplinirea acestei raspunderi nu face decat sa suporte consecintele faptelor proprii sau ale altora, in functie de conjunctura.

Unul face, altul plăteşte

Ce se intâmplă in practică, de fapt, atunci când vine vorba de răspunderea civilă delictuală este tendinta de a aplica corectitudinea, codurile de etică si insusirea diligentei maxime pe care o persoana trebuie sa o depuna intr-o anumita situatie. In ceea ce priveste gradul de vinovatiei al autorului, acesta nu schimba cu nimic valoarea daunelor cerute de victima, măsura raspunderii civilă fiind dată de cuantumul prejudiciului. Totodata, oricine se angajează să plătească prejudiciul suferit este liber să o facă, această acţiune nu il vizeaza exclusiv pe vinovat, ci se poate aplica principiul substituirii.

Un alt aspect important pe care răspunderea civila il comporta tine de natura prejudiciului, care are un caracter patrimonial, victima avand dreptul sa ceara suma pe care o considera potrivita acoperirii respectivului prejudiciu. De obicei, instantele judecatoresti mediaza raportul victima-autor, acestea stabilind cuantumul despagubirilor, in functie de fapta si de dimensiunea consecintelor pe care a trebuit sa le suporte victima in cauza.

Dacă e să ne raportăm la muşcătura unui câine care a cauzat desfigurarea unei persoane, este mai mult decât evident faptul că acea persoană a suferit şi un şoc psihic, pe lângă cel fizic si estetic. Astfel, o singura actiune poate să atragă o serie de consecinte in lant, tocmai din acest motiv fiind instituita răspunderea civilă delictuală.

Această răspundere izvorăşte din raportul social, adică din obligaţia generală a membrilor societăţii de a nu cauza un prejudiciu altuia, conduita ilicită fiind pedepsită sub imperiul răspunderii civile delictuale. Bineinteles, extrapolând, putem enumera mai multe tipuri de răspundere pe care membrii unei societăţi sunt obligaţi să le exercite, precum răspunderea civilă generală, contractuală, penală, administrativă.

Pentru detalii, acceseaza www.avocat-tv.ro, sectiunea Subiecte.

Lasati un comentariu