BunaVestire, cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului

• publicat la: 24 March 2012
BunaVestire, cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului

Buna Vestire (sau Blagovestenia, cum se mai numeşte in popor) e o sărbătoare cu dată fixă (25 martie), de la care incepe să curgă perioada de 9 luni - până la Crăciun - cât Maria L-a purtat in pântece pe Iisus.

Fecioara din Nazaret, crescută in Templu până la 15 ani si apoi dată in tutela dreptului Iosif (căci părintii ei muriseră intre timp), a fost aleasă de Dumnezeu si a primit instiintare prin Arhanghelul Gavriil “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu intre femei… Si iată, vei lua in pântece si vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preainalt se va chema…” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurându-se in sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicând: “Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Si Arhanghelul l-a vestit in vis si pe Iosif (tutorele şi logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar in grijă) de zămislirea şi naşterea cea minunată: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit intr-insa este de la Duhul Sfânt…” (Matei 1, 20).

Pe 26 martie, imediat după Buna Vestire, e sărbătorit Soborul Sf. Arhanghel Gavriil, crainicul lui Dumnezeu. Arhanghelii, cum le-o spune si denumirea de origine greceasca, sunt “ingeri intâistătători”. Echivalând termenul grecesc, tradiţia românească ii numeşte şi Voievozi.

Obiceiuri de Buna-Vestire

Sărbătoarea Buna Vestire este numită in calendarul popular şi Ziua Cucului.

Legat de ziua de Blagovestenie-Ziua Cucului, omul societăţii tradiţionale româneşti a dezvoltat o serie de credinţe, obiceiuri şi practici aflate sub semnul “prezicerii” norocului, a rodului pomilor fructiferi, a timpului probabil etc.

In acest sens, o mărturie a unui ţăran român consemnată de Simion Florea Marian, in lucrarea “Sărbătorile la români”, specifica: “Blagovestenia o aşteaptă oamenii cu mare bucurie ca să audă cucul cântând. Cucul cam pe la Buna Vestire până la San Petru avea multe misiuni de indeplinit; el trebuia să ne spună viitorul sau să ne aducă ştiri despre iubiţii si iubitele noastre”.

Toţi oamenii satului aşteaptau să audă cucul cântând insă era nevoie să indeplineasca trei conditii: să aibă banii la ei, să nu fie flămâzi si să nu fie supăraţi.

Când il auzeau pentru prima oară cântând, atunci il intreabau, zicând:
“Cucule,
Puiucule!
Câţi ani imi vei dărui
Până ce eu voi muri?”

Flăcăii si fetele tinere adăugau:
“Cucule
Voinicule!
Câţi ani imi vei da
Pân m-oi insura (mărita)?

Apoi, fiecare cântat al cucului se număra ca insemnând un an.

In conceptia celor mai multi români, cucul cânta de la Buna Vestie până la Sanziene sau San Petru, când se ineaca cu orz si nu mai poate cânta, prefacându-se in uliu si petrecând astfel până la Buna Vestire viitoare.

Se mai credea că aşa cum este timpul de Buna Vestire aşa va fi de Pasti. Se spune că de Buna Vestire e bine să mâncăm peşte, pentru a fi sănătoşi tot anul.

Cum era ţinută Buna Vestire?

In Transilvania, fiecare familie pregătea in seara de dinaintea Bunei Vestiri clopoţei, chibrituri si tămâie. In zori de zi, primul membru al familiei care se trezea mai de timpuriu, lua o oală cu jar, pe care pune tămâie, ieşea afară spre a inconjura de trei ori clădirile si a afuma vitele. In timpul acesta făcea zgomot cu clopoţelii legaţi la picior. După aceasta mergea la pomi, si, făcând sub ei focuri slabe, căuta să vadă care va da semne de rodire. Pe pomul ce i se părea că nu va rodi il atingea de trei ori cu tăişul toporului, zicând: “Dacă nu rodeşti, te tai!”

Simion Florea Marian aminteşte faptul că potrivit acestei credinţe “focul din oală atrage căldura verii, tămâia alungă si depărtează şerpii de pe lângă casă, iar focul de sub pomi dezmorteste si readuce in fire organele nutritive deja pierdute.”

O altă credinţă foarte răspândită spune că dacă in aceasta zi oua vreo găină, gâscă sau raţă, atunci “ouăle nu sunt bune de pus sub cloşcă, pentru că nu ies pui cumsecade dintr-insele. Tot in această zi se scot afară stupii care nu s-au scos in ziua de Alexii, si se scot afară vitele de prin grajduri si se lasă la soare, ca să fie sănătoase peste tot anul.

Incepând cu Buna Vestire, femeile din Banat se duc in pădure si aduc lemne pe care le păstrează apoi pentru Joia cea Mare.

Blagovesnicul – Sfântul Arhanghel Gavriil

Sărbătoarea Bunei Vestiri continuă, a doua zi (26 martie), cu sărbătoarea Sfântului Arhanghel Gavriil, cel care i-a adus Fecioarei Maria vestea cea bună a intrupării Domnului. Sfântul Arhanghel Gavriil este numit de către cei mai mulţi români din Bucovina, Blagovesnicul.

Este o sărbătoare ţinută mai ales de către femei pentru că Arhanghelul a adus vestea Maicii Domnului. Femeile nu lucrează in această zi, mai ales prin casă, pe când bărbaţii lucrează afară. Ca şi Blagovestenia, sărbătoarea era considerată neprielnică pentru rodul păsărilor, animalelor şi plantelor: nu se puneau cloştile sau se credea ca din ouale ouate in aceasta zi nu ies pui; vacile nu se “goneau”; nu se semăna porumbul (Moldova, Bucovina).

Un alt obicei, prevedea ca oamenii să continue a mânca peşte si in această zi, “nu numai pentru hrană, ci pentru a fi sănătoşi ca peştele in tot timpul anului.”

comentarii

Lasati un comentariu