Pagina principala / Eveniment, Stirea Zilei / Pentru Karacsony Karol,pasiunea nu este supusă banului

Pentru Karacsony Karol,pasiunea nu este supusă banului

Situat la graniţa de nord-vest a ţării,Careiul este un orăşel situat în Câmpia de Vest,a doua ca întindere după Câmpia Română. Dacă până în jurul anilor ’80 ,judeţul Satu Mare era puţin cunoscut din punct de vedere al florei şi faunei existente aici,pasiunea şi munca asiduă a unui biolog careiean,  materializate în peste 15  lucrări cu această temă au făcut ca situaţia să devină cu totul alta.Cel care le-a pus sub lumina tiparului,făcându-le cunoscute publicului larg dar şi specialiştilor,este biologul Karacsony Karol.

Absolvent al Univesităţii Babeş-Bolyaly din Cluj Napoca, promoţia 1964,ocupa în 1969 postul de muzeograf  la Muzeul Orăşenesc Carei, aflat la acea vreme în incinta Castelului.

“Era o perioadă mai dificilă”, îşi aminteşte biologul Karacsony, “când am venit aici, mi s-a spus să fac expozitii. Am umblat şi am colectat  tot felul de piese pentru a îmbogăţi inventarul de la acea dată. Erau 169 de obiecte de inventar în 1969, iar acum sunt peste 30.000.Am colaborat cu Neţa Iercoşan şi Nemeti Ioan.Eram contabil, ghid, vânător, biolog. Făceam de toate.

Pasiunea pentru natură o are de mic copil, ne mărturiseşte Karacsony Karol, din familie şi apoi de la profesorul Bela Bartok. A absolvit Liceul Mixt Carei în 1959, fiind  prima generaţie de liceeni care a terminat  cu 11 clase. După  anii facultăţii şi perioadele în care a lucrat la Baia Mare şi Petreşti, revine la Carei şi  dă frâu liber pasiunii pentru natură, colindând  şi explorând  toată zona, la pas, adunând şi arhivând  tot ce i se părea important. Plantele pentru Ierbar au fost adunate incepând cu 1969.

“Am colectat tot felul de plante după ce, iniţial, m-am documentat. Am trecut apoi la faza de presare a lor şi apoi de conservare. Cele mai mari probleme le-am avut cu conservarea plantelor, din cauza “gândacului de muzeu” care punea în pericol toate piesele adunate. Pentru a le proteja, am confectionat o ladă din tablă, pe care am dezinfectat-o în interior cu sulf, o idee ce mi-a fost oferită de cunoştinţele mele din domeniul viticol”,ne  spune domnul Karacsonyi.

Perioada în care a lucrat ca muzeograf  în  Castel  este una de care îşi aduce aminte cu plăcere, dar  nu a uitat nici greutăţile prin care a trecut. “Aveam un salar de mizerie, comunicam prin scrisori cu colegii din ţară sau cu asociaţiile şi celelalte muzee. Nu era la început, nici măcar telefon. Dacă aş începe acum activitatea aş reuşi să fac mult mai multe. Acum sunt alte posibilităţi. Atunci suportul material era firav, era mai greu cu deplasările, nu erau posibilităţi financiare”, spune cu regret în glas, apoi continuă rememorarea: „în anii ’80 s-a introdus sistemul de proiecte, fapt ce ne-a avantajat finaciar. Eram deja mai cunoscut, iar când Muzeul Gr.Antipa din capitală căuta un botanist, colegii din Bucureşti m-au recomandat pe mine  şi astfel am fost cooptat în câteva proiecte care ulterior au adus fonduri pentru Muzeul Carei, permiţându-ne să ne descurcăm ulterior mai bine”.

Acum,după o carieră de succes ca botanist,doreşte să se redeschidă expoziţia de Ştiinţe ale Naturii din cadrul Muzeului Municipal.Piesa de rezistenţă pentru  această expoziţie  ar reprezenta-o Ierbarul, cu nu mai putin de 18.000 de plante adunate până în prezent,o muncă de o viaţă am putea spune,o colecţie de plante reprezentative pentru  flora din NV României, riguros clasificate, în ordine alfabetică. Toate aceste plante sunt arhivate, puse în odine alfabetică după denumirea lor în latină şi inchise in dulapuri .

Sper să îşi găsească loc în incinta castelului acum renovat şi secţia de ştiinţe ale naturii a Muzeului Orăşenesc, mai ales că am mulţi colegi din ţară care deţin şi ei colecţii pe care ar fi dispuşi  să le prezinte însa în cadrul unor săli expoziţionale amenajate adecvat”.

Alături de acest ierbar, există o colecţie de insecte de aproape 8.000 de exemplare,alături de colecţii de păsări, mamifere, ouă, mineralogie şi paleontologie.Fiecare piesa este inventariată şi protejată.

Colecţia Oologică datează din ’74 şi a fost achiziţionată de la o persoană din Valea lui Mihai, “deoarece eu nu am dorit să colectez material care să pună în pericol speciile de păsări. Oricum şi ce am colectat era din cuiburi părăsite. Aveam totuşi nevoie şi de o asemenea colecţie pentru a întregii dotarea Muzeului şi a putea organiza expoziţii”, rememorează d-l Karacsonyi.

Deocamdată,până la identificarea spaţiilor ce vor găzdui rezultatele din intreaga carieră de botanist  a lui Karacsony Karol,toate aceste colecţii se află depozitate intr-una din sălile de  la etajul al doilea,unde se menţine o umiditate constantă de 14,5 %.

Pe lângă această bogată activitate profesională,biologul Karacsony era şi un împătimit al handbalului,practicând şi sport de performanţă încă din timpul liceului, apoi la Cluj a fost cooptat în echipa Ştiinţa Cluj.A jucat şi la Minaurul Baia Mare în perioada de după facultate când lucra la Şcoala Pedagogică Baia Mare.

Din 1967 a antrenat echipa handbal  Victoria Carei. Apoi,la Şcoala Sportivă care funcţiona în actuala clădire a Colegiului Tehnic „Iuliu Maniu”  a antrenat echipa de fete care activa atunci în divizia naţională de juniori. La acea vreme funcţionau acolo mai multe secţii sportive: atletism, fotbal antrenaţi de  Stier Vasile şi handbal băieţi,antrenaţi de  Vasile Georgescu. A fost o perioadă de glorie pentru sportul careian care era bine reprezentat  la mai multe discipline.

Cu echipa de handbal a participat şi la competiţii internaţionale, în Cehoslovacia, Ungaria, Germania.”A fost o perioada frumoasă, în care toţi făceau sport de plăcere deşi posibilităţile  financiare erau foarte reduse”, ne spune d-l Karacsonyi,zâmbind în colţul gurii când îşi aminteşte de o întâmplare din 1976.Trebuind să participe la o competiţie de handbal în Ungaria,s-au deplasat către Petea unde,în acea perioadă nu era amenajat un  punct vamal . Fâşia era o porţiune de pământ greblat. Au mers cu un autobuz până la Petea, au trecut fâşia pe jos, iar grănicerii au greblat după ei. De cealaltă parte, îi aştepta un autobuz maghiar care i-a dus mai departe.Aşa se făceau deplasările în acea perioadă.

Pasiunea profesionistului răzbate şi din regretul cu care face comparaţia dintre trecut şi prezent. „Acum observ că tineretul nu are predilecţie pentru activităţi în această direcţie, adică nu e prea dispus să ia rucsacul în spinare şi să plece să cerceteze, să caute şi să observe. Mai bine stau la calculator sau în alte spaţii închise”, spune dumnealui. Ca mai apoi să dea o definiţie a pasiunii, a profesionalismului: „Consider că în societatea actuală accentul se pune prea mult pe partea finaciară şi nu e bine. Eu am fost şi sus şi jos, dar nu am făcut ceea ce am făcut pentru bani. Nu banii au fost scopul meu în viaţă. Ar trebui ca să fim cât mai mulţi cei care oferim un exemplu tinerilor de cum ar trebui să procedeze. Pasiunea nu este supusă banului“.

Acum, la 70 de ani, e la fel de dornic de  a cerceta şi observa, de a face deplasări şi drumeţii prin locuri mai mult sau mai puţin umblate. Chiar în momentul în care discutăm are lângă el un rucsac şi e pregătit să facă o deplasare la Hotoan pentru un anumit tip de plantă rară, care apare doar în această perioadă a anului. Are în lucru o colecţie de muşchi.”Trebuie să pun la punct şi această colecţie, am totuşi o vârstă şi nu pot să las lucrurile neterminate, doar aşa. Aşa cum avem un cult şi o moştenire etnografică tot aşa avem o datorie şi pentru natură.Trebuie să prelucrăm toate datele pe care le avem şi să le facem cunoscute, nu numai în Europa”, apucă să mai spună înainte de a pleca spre Hotoan.

Biologului Karacsonyi i se datorează plăcuţele de pe arborii din parcul ce înconjoară Castelul( câţi au mai rămas). Este deasemenea deţinător al premiului Academiei Române pentru lucrarea „Flora şi Fauna  judeţului Satu Mare”apărută în 1995  şi al distincţiei Pro Urbe acordată de  municipalitate acum doi ani. Colaborează cu prof.Gavril Ardelean la câteva lucrări despre Flora şi Fauna din diverse ţinuturi.Lucrarea sa de doctorat oferă informaţii valoroase despre Flora şi Vegetaţia dealurilor Tăşnadului şi a colinelor marginale.Tot el este cel care a descoperit în 1980 Staţiunea subtermofilă Măgura Batarciului,extrem de interesantă din punct de vedere botanic.

Anul trecut,în luna iulie a avut o expoziţie de fotografii realizate în cadrul expediţiilor şi excursiilor sale în câteva din cele mai exotice şi fascinante locuri din lume Dacă mai adăugăm că este primul biolog român care a publicat în 2007 un Atlas al plantelor tropicale conturăm în mare portretul celui care a făcut o pasiune dintr-o profesie şi o profesie dintr-o pasiune.Deşi s-a stabilit în Germania din 1989,Karacsony Karol revine cu drag la Carei,în fiecare primăvară,atras de pasiunea sa pentru natură.

redacţia

comentarii