Prieteni şi competitori

• publicat la: 27 March 2012
Prieteni şi competitori

16 martie 2012: Alexandru Mureşan menţine premiul Recitatio la Carei.

Dacă pentru unii dintre cititori ştirea a reprezentat o surpriză plăcută sau inedită,pentru mine,care îl ştiu pe Alex de la cenaclul Artis,nu a fost nimic neobişnuit,aş putea chiar spune că nu aveam niciun dubiu în privinţa marelui câştigător al Concursului de recitări de la Satu Mare,ştiind că el este unul dintre participanţi .

De la prima întâlnire,de prin noiembrie anul trecut,mi-a atras atenţia personalitatea puternică, cizelată de o educaţie aleasă.Chiar dacă „cei şapte ani de acasă” îi impun nişte limite,nu ezită să contrazică argumentat,pe un ton neutru,cu ironie adolescentină,fără patimă.Aflând deci de a treia reuşită consecutivă a elevilor LTC-işti,am hotărât să scriu un articol despre cei trei câştigători, pentru ca şi careienii,dar nu numai,să-i cunoască aşa cum îi cunosc eu şi cei din anturajul lor,în concordanţă cu unul din principiile care mă călăuzesc: tinerii au nevoie de modele.Iar când acestea fac parte din rândurile adolescenţilor, sunt acceptate mai uşor.

Acum doi ani,Claudia Zob a adus pentru prima dată premiul Recitatio la Carei. În anul următor, Laura  Bakk a fost cea care l-a păstrat pentru careieni iar acum,fericitul câştigător este Alexandru Mureşan.Tot la ediţia din acest an au obţinut  menţiuni  Claudia Zob şi Iordan Chiş.

Laura Bakk nu este numai o recitatoare talentată ci şi o solistă  apreciată de muzică populară,cu ea urmând să ne întâlnim în curând,la un eveniment surpriză pe care îl pregăteşte intens.

Cu ceilalţi trei recitatori,membrii ai cenaclului Artis mă întâlnesc mai des.Astfel,am sunat adunarea la Fântâna Prieteniei,peste drum de Monumentulul Ostaşului Român. Mi-am dorit să fie toţi trei, Alex Mureşan, Claudia Zob şi Iordan Chiş,pentru că ei formează deja un grup,sunt prieteni şi abia apoi competitori.

Când îmi propun o temă pentru un articol,nu merg niciodată pe un scenariu dinainte pregătit. Las vorbele să se scrie singure. Aşa şi acum. Discuţia a curs liberă,descriind momentul întâlnirii acestori tineri minunaţi cu arta, cu poezia, cu teatrul. De aici las cititorul să descopere profunzimea cu care gâdesc aceşti tineri, redându-le în întregime opiniile. Pentru că doamnele au întâietate, redau prima dată povestea Claudiei:

Mi-a plăcut mereu să mă implic în cât mai multe activităţi pentru a avea o viziune cât mai largă. Să încerc câte puţin din fiecare. La primul concurs Eminescu la care am participat ( s-a clasat pe locul I, n.red.), m-am pregătit singură în faţa oglinzii din baie. Poezia m-a ajutat să evadez din cotidian,iar muzica populară m-a făcut să simt ritmul poeziei.Teatrul este o chestie care te captivează prin faptul că nu pune preţ pe partea materială a vieţii,ci pe cea spirituală,contrar concepţiei materialiste de astăzi.M-am îndreptat spre teatru pentru că nu vreau să uit că sunt om. Actorii sunt o categorie de oameni care te fac să vezi frumosul prin complexitatea măştilor pe care le pun să poată urca pe scenă. Participarea la concursuri mă ajută să fiu mai relaxată, să-mi găsesc prieteni cu pasiuni comune. Cel care m-a ajutat să gestionez insuccesele şi, mai ales, succesele, este domnul profesor Adrian Ţineghe pe care îl consider părintele meu spiritual.

Iordan are o viziune puţin diferită, dar, în esenţă, la fel de sensibilă şi profundă:

Cei care consideră că teatrul este doar o pierdere de vreme,nici măcar nu au ajuns în contact cu el. Pentru mine reprezintă un lucru foarte important din viaţa mea.Este o şcoală a vieţii. Actorul sau poetul sunt oameni care suferă pentru binele nostru. Ne scutesc de suferinţă. În piesa de teatru intri în viaţa intimă a personajului şi ajungi să-l cunoşti, să-i înţelegi drama prin care trece. Viaţa de zi cu zi este o sumă de drame personale,necunoscute publicului pentru că nu sunt transferate în act artistic. Mersul lumii poate fi înţeles prin teatru, prin artă în general.”

Mai zgârcit la vorbe, Alex ne-a mărturisit:

Am venit la Liceul Teoretic din Carei de la Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Satu Mare. Acolo nu am fost implicat în activităţi artistice, dar aici am fost cooptat în echipa ce a câştigat concursul I like Eminescu de anul trecut, alături de prietenii mei Claudia şi Iordan. Ne-am reîntâlnit la cercul de teatru al domnului Paul Sarvadi, unde am activat puţin timp, dar în care am învăţat multe. Continuăm teatrul cu domnul Adrian Ştefănuţi şi-i aprofundăm tainele. M-am dedicat cu totul artei teatrale, deoarece consider teatrul un amalgam frumos de arte. Teatrul-bufon este o percepţie greşită. În teatru nu imiţi pe cineva, ci îi trăieşti emoţiile, experienţele. Amândoi părinţii mă susţin în cultivarea înclinaţiei artistice pe care o consider o oportunitate să demonstrez că pot să realizez ceva, o portiţă pentru a mă descoperi pe mine însumi.”

Şi pentru că nimic nu este întâmplător în viaţă, Fântâna prieteniei este sugestivă ca loc de întâlnire. Cel mai frumos a spus acest lucru Claudia Zob: „ Relaţia noastră de prietenie a stat la baza succesului nostru. La teatru m-am ales cu cei mai mulţi şi mai buni prieteni.”

Nicoleta Latiş

comentarii

de Cornel la 27 March 2012 - 18:43

Frumoase rezultate.Felicitari pentru ele.Incercati sa continuati pe aceiasi linie.

de oana la 27 March 2012 - 19:35

Am inteles ca pregatirea elevilor a fost individuala! Bravo lor! Este pomenit un singur nume de profesor, cel al domnului Tineghe, de altfel, unul dintre cei mai activi profesori de filosofie din judet!Felicitari!

Lasati un comentariu