Zilele Babei Dochia – Legende, obiceiuri, superstiţii

• publicat la: 1 March 2012
Zilele Babei Dochia – Legende, obiceiuri, superstiţii

La  români există obiceiul ca intre 1 si 9 martie fiecare om să-si aleagă câte o zi despre care să spună că “asta-i Baba mea”. Se crede că aşa cum va fi acea zi aşa va fi şi norocul omului in acel an.

Această traditie foarte veche, răspândită in toată zona balcanică, locuită cândva de traci, este legată de niste stânci, existente numai la noi in ţară, in Munţii Bucegi si Ceahlău, numite “Babele”, respectiv “Baba Dochia”, considerate simboluri ale primăverii. Celelalte popoare balcanice au numai legenda.

In traditia populară se spune că primele 9 zile ale primăverii calendaristice, numite si “zilele babelor”, aduc cu ele o vreme capricioasă, schimbătoare, exact cum ne este prezentată Baba Dochia in legendele ajunse până la noi, zile in care razele calde ale soarelui se intrepătrund cu ploaia, lapovita, ninsoarea si uneori chiar cu viscolul.

Legendele Dochiei ne introduc in atmosfera specifică unui sat românesc unde ocupatia de bază este păstoritul. Una din legende spune că Baba Dochia, femeie puternică, dar aprigă si rea, care nu se teme de nimic, “N-are frică de vreun ger/ Nu-i e frică nici de cer”, dornica să-si ducă oile la munte, la păscut, o trimite pe nora ei, pe o vreme câinească, să-i aducă frăguţe. Pe drum, nora se intâlneşte cu un moşneag care o sfătuieste să meargă undeva, intr-o vâlcea anume, unde sunt fragi copţi.

Văzând fragii copţi, Baba Dochia crede că a venit primăvara si, cântând “Ta, ta, ta caprele mele/ Ta la munte/ Să facem brânza de frunte”, porneşte prea din timp cu turma la munte. Totusi, prevăzătoare, Baba imbracă nouă cojoace, pe care, in drum, le aruncă pentru ca, pe măsură ce urca muntele, vremea se incălzea. Dar, in a noua zi, odată ajunsă in vârf de munte, se lasă un ger năprasnic si Baba Dochia, impreună cu oile sale, ingheaţă, devenind stane de piatră.

Cele nouă zilele ale urcusului, egale cu numărul cojoacelor, reprezintă durata ciclului de schimbare a vremii, iar moartea Dochiei, in ziua de 9 martie, este considerată hotar intre anotimpul friguros si cel călduros.

Legat de cele nouă cojoace ale Babei Dochia există obiceiul străvechi de a alege o zi intre 1 si 9 martie, după data sau ziua de naştere, când vremea are darul de a prezice cum va fi viata celui care a ales-o, in anul in curs. Vremea caldă, insorită inseamnă fericire, belşug, impliniri si multe bucurii. Vremea rece, ploioasă, cer innourat si precipitaţii diverse, ploaie, ninsoare, lapoviţă inseamnă necazuri, sărăcie, lacrimi, durere, neimpliniri.

Teorii diverse

Pe de altă parte, exista credinţa că starea vremii din ziua respectivă redă, de fapt, caracterul, sufletul sau personalitatea celui care a ales-o drept baba. In unele zone ale ţării se crede că baba aleasă de către un flăcău ii putea dezvălui acestuia felul in care ii va fi aleasa: urâtă, frumoasă, bogată, săracă, fertilă sau stearpă, rea sau binevoitoare, acră ori veselă.

Cele mai multe dintre superstitiile legate de babe se refera la ziua de 1 martie, ziua babei Dochia sau a “capului de primavara”, cum mai este cunoscuta. Traditia spune ca, daca in prima zi de martie este vreme frumoasa, atunci toata primavara si vara care vor urma vor fi placute si pline de rod. De mult, in aceasta zi nu se muncea si nu se scoteau vitele la pascut pentru ca Baba cea rea si capricioasa sa nu aduca necazuri, mai ales asupra femeilor.

In trecut, ziua Babei Dochia se respecta cu sfintenie, ca o adevărată sărbătoare, pentru ca frigul să nu aducă pagube pe câmp si oamenii să fie ocrotiti de furtuni, pentru ca ploaia să nu fie zgârcită cu ogoarele satenilor si anul să fie unul bogat. De asemenea, se credea că Baba Dochia avea puterea de a feri de inec, de a ajuta animalele să se ingrase si de a apara vitele de boală.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu