Atenţie la ţinută: suntem ceea ce purtăm

• publicat la: 9 April 2012
Atenţie la ţinută: suntem ceea ce purtăm

Nutritionistul american Paul Bragg (1895 -1976) a rămas celebru cu sintagma sa: “suntem ceea ce mâncăm”. Psihologii de la Northwestern University, SUA, condusi de Adam Galinsky, au parafrazat ideea, intr-un alt continut: “suntem ceea ce imbrăcăm”.

Vestimentaţia ne reprezintă

Cercetătorii sustin că vestimentatia are un rol major asupra persoanei care o poartă, dar si a celor din jur. Cu alte cuvinte, intr-un fel esti văzut atunci când ti-ai ales ţinuta potrivită, chiar dacă este modestă si in alt fel cu una disportionată, chiar dacă este de un lux exorbitant.

Tu insuti te simti mai bine sau mai rău, in funcţie de ţinuta potrivită, pe care ai adoptat-o momentului adecvat, informează Infoniac.

In studiul său, Adam Galinsky sustine că vestimentatia nu este o problemă de ifos, ci una de comportament, de respect al propriei persoane, de respect al celor din jur si respect faţă de aceea ce faci si cum faci.

Un om de afaceri, când se prezintă intr-un mediu de afaceri imbrăcat ca atare, se simte din start intrat in acel mediu, simte că hainele lui, odată cu calităţile si preocupările, au ceva comun intre ele.

Un om de afaceri intr-o sală de sport este cu totul altceva, si mediul este altul, si societatea mai altfel.

Oare haina il face pe om?

Cercetatoriii de la Northwestern University au pornit de la ideea banala ca medicii obisnuiesc sa poarte haine albe, iar tinuta lor ajuta la creerea unui anumit raport de relatii intre medic si pacient, intre un medic si alti medici, intre un medic si pesonalul administrativ al clinicii.

Faptul ca haina alba ii personalizeaza pe medici nu este insa un adevar absolut. Din motive fie de design, fie de organizare, s-au adoptat si alte solutiii coloristice pentru personalul medical. Toate au acelasi succes, cu conditia sa devina obiceiul care ii personalizeaza.

Extrapoland de la domeniul medical la orice alte domeniu de activitate, Galinsky a ajuns la concluzia ca vestimentatia ajunge sa creeze un climat de respect intre individ si societate pe de o parte si chiar intre individ si el insusi, pe de alta parte.

Este necesar insa sa facem distinctie clara intre vestimetatia pe care singuri ne-o alegem sau o adaptam specificului profesional si cea impusa. Vechea uniforma de tip cazon, era altceva. Ea amintea rigiditatea unor relatii depasite ale trecutului, bazata nu pe principiul utilului si al agreabilulului, ci pe cel privind superioritatea rangurilor, subordonarea ierarhiilor, discriminarea si inlocuirea respectului cu supunerea.

De la derizoriu, la compromis

Fireste, nici nonconformismul absolut nu este exclus. Omul de afaceri poate purta negocieri in short, gazda isi poate primi musafirii in pijama, gospodina isi poate duce sacul de menaj la gunoi in halatul de baie.

Daca insa apreciem derizoriul unor asemenea comportari, trebuie sa admitem ca, intre tinuta cu frac si joben de altadata si indiferenta fata de vestimentatie, exista o linie de compromis.

Daca o gasim, inseamna ca, asa cum afirma psihologul Adam Galinsky, “suntem ceea ce imbracam”. Chiar daca n-o gasim, suntem tot ceea ce imbracam, dar in acest caz, faptul nu ne avantajeaza.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu