Există moarte? Un concept relativ nou despre existenţă

• publicat la: 16 April 2012
Există moarte? Un concept relativ nou despre existenţă

Ne temem de moarte. Ne temem, intrucât vedem că cei ce mor dispar si nu se mai intorc niciodată, ne temem pentru că nu ştim ce se intâmplă “dincolo”, ne temem mai ales pentru că noi asociem fiinţa noastră cu trupul, cel care moare.

Totusi, o nouă teorie stiintifica reafirma ideile mai vechi, conform cărora moartea nu este acel terminal, aşa cum il credem noi.

Conceptul universurilor multiple

Deşi corpurile individuale sunt programate să se autodistrugă, noţiunea de “eu” pare un concept transcedental, un alt fel de energie decât acela care “nu se pierde si nu se creează” după principiul lui Lavoisier, in lumea noastră, scrie omul de stiinta Robert Lanza.

Notiunea de “eu” pare izvorul unei energii care ar putea să fie imateriala, este total necunoscută, nu provine din lumea noastră si deci nici nu dispare in această lume. Un poet exprimându-se metaforic ar spune că dispare in neant si, cu metafora lui, ne-ar trimite involuntar pe o pistă falsă, metafora neavând alt suport, decât cel poetic.

In stiinţă, este bine să evitam metaforele. Un binecunoscut principiu al fizicii cuantice stabileste faptul că anumite observatii nu pot fi prezise absolut. In schimb, pot fi presupuse numeroase fapte posibile, fiecare cu o probabilitate diferita. Un concept modern vorbeste despre “universuri multiple”, iar fiecare dintre observatiile fizicii cuantice ar putea corespunde unui univers diferit, un “multiunivers”.

Există o forma transcedentală a energiei?

Un articol publicat recent pe portalul lui Robert Lanza vorbeste despre o nouă teorie stiintifica – numita biocentrism – capabila sa rafineze aceste idei. Exista un numar infinit de universuri si tot ce s-ar putea eventual intampla apare inevitabil in ele.

In aceste scenarii, moartea nu exista, in sensul real, conceput de noi. Toate universurile posibile exista simultan, indiferent de ceea ce se petrece la un moment dat intr-unul sau altul dintre ele.

Desi corpurile individuale sunt destinate sa se autodistruga, sentimentul viu – eul despre care vorbim – ramane o forma a energiei transcedentale. Este acea forma de energie care nu moare niciodata, nu poate fi nici creata, nici distrusa.

Daca ar apartine universului nostru, s-ar transforma, cum spune Lavoisier. Dar, daca apartine “multiuniversurilor”, ar putea transcede de la un univers la altul, printr-un mecanism care scapa observatiei noastre, pentru simplul motiv ca insasi capacitatea noastra de intelegere este construita sa se limiteze la tiparul lumii in care ne aflam.

Intelepciunea ancestrala persista

Desi ne-am familiarizat cu ecuatia lui Einstein, ne vine greu sa disociem spatiul de timp in gandirea noastra. Avem in minte, permanent, un vartej de informatii, ordonate totdeauna in spatiu si timp, asezate mereu intr-o interdependenta lineara.

Ne-am obisnuit sa privim atat nasterea, cat si moartea exclusiv ca fapte ale spatiului. Pentru noi, aceste entitati apar in spatiul nostru si dispar din el. Dar care ar fi sensul nasterii sau al mortii intr-o lume atemporala? Niciunul.

In lumea atemporala, pe care noi nu o sesizam, moartea nu inseamna disparitia, ci transcendenta intre universurile pe care nu le sesizam.

Suntem obisnuiti sa facem distinctia dintre trecut, prezent si viitor doar ca o iluzie incapatanat de persistenta. Ca urmare, nemurirea pare o iluzie idilica si perpetua. In fapt, ea poate avea atribute mult mai simple, daca acceptam s-o amplasam total atemporal. Acceptand ca atat timpul, cat si spatiul sunt entitati nesfarsite, nemurirea incepe a prinde contur.

In mod ciudat, acest precept, greu acceptabil gandirii noastre de tip cartezian, s-a transmis ca o informatie ancestrala generatiilor celor mai primitive, din surse necunoscute.

Daca provenim din alte universuri, acolo ne si ducem

Astazi, gandirea inaintasilor ni se pare primitiva, dar nu ne miram de faptul ca nici un concept religios, de pe nici un continent, nu pune semnul egal intre moarte si nimic.

Toate conceptele sacre vorbesc despre perpetuarea in timp, dincolo de moarte. Toate se refera la o lume a spiritului, ca o aluzie suspecta la multiuniversurile despre care vorbeam, din care poate provenim si spre care probabil ne ducem.

Iar, daca ne ducem, inseamna ca nu murim, ci trecem prin transcendenta dintr-o lume in alta. S-ar intreba oricine: care lume? Din nefericire, nu stim care. Nici Columb nu stia ceva despre America, pana n-a ajuns acolo din greseala, cautand India.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu