Foştii miniştri şi-au sustras dosarele cu probe?

• publicat la: 30 April 2012
Foştii miniştri şi-au sustras dosarele cu probe?

Stirea că unii demnitari, miniştri, secretari de stat ai fostului guvern au plecat acasă cu tot cu acte, mape, chiar lăzi de dosare secrete… ale propriei activităţi a fost lansată de câteva televiziuni si nu este prima dată când astfel de informatii năvălesc in spatiul public.

Numai că, in orice institutie de stat, tot ce nu este destinat publicităţii, conform legilor in vigoare, constituie secrete (de serviciu, de stat).

In conditiile in care transferul, furtul de documente au fost cu siguranţă inregistrate de camere video interioare si exterioare ale clădirilor in discutie, iar fiecare institutie inaltă plăteşte din bani publici un departament special de pază si un altul de gestionare a documentelor secrete, fie si de serviciu, e de mirare cum nimeni nu iese in public să nege sau să confirme stirea de o asemenea gravitate.

Ceea ce lasă a se intelege că sustragerea documentelor s-a făcut cu invoirea sau la ordinul cuiva, că a devenit obişnuinţă.

De ce işi sustrag propriile documente?

Or asta dovedeste fără tăgadă că activitatea inaltilor functionari de stat numai de legalitate nu poate fi bănuită. De aceea, “buna” traditie a guvernarilor PDL, secretomania, intelegerile ascunse, cheltuirea discretionară a bugetelor publice se afla la mana viitorului guvern si, drept urmare, a aparut necesitatea unui audit general al entitatilor guvernamentale si locale pentru ca noul guvern sa plece de la o situatie financiara clara, iar deciziile sale sa nu mai miroase a amatorism.

Lansata in mass-media de fosta Opozitie, ideea unui audit prinde contur. Cu atat mai mult cu cat recentul raport al Curtii de Conturi nu numai ca ridica semne de intrebare, dar ne ingrozeste de-a binelea: a fost un jaf cumplit al resurselor banesti, iar ordonatorii de credite au avut cu totul alte prioritati decat obiectivele stabilite anual prin Legea Bugetului.

Licitatiile publice si achizitiile de bunuri in numele statului arareori s-au facut in temeiul legii, al transparentei, al adevarului si al corectitudinii.

Unde se duc banii?

De raspuns, se vede ca nu raspunde nimeni, asa cum n-a raspuns nimeni nici altadata, de aceea va fi in continuare nevoie de alti Necolaiciuc, Ridzi, Apostu…, ca banii romanilor si ai comunitatilor locale sa se scurga mai departe catre interesele politrucilor in parte egala cu ale ordonatorilor de credite si ce ramane catre visteria partidelor, tot mai avide de fonduri.

In tarile cu democratie serioasa, fostii demnitari, ministri, functionari isi asteapta succesorii cu toate actele pe masa, nu pleaca de la fostul loc de munca decat dupa ce justifica totul pana la ultimul banut, iar descarcarea de sarcini este un act logic, justitiar si necesar, la el luand parte egala toate cele trei puteri ale statului de drept.

Asa se explica absenta abuzurilor, deoarece fiecare da seama de faptele lui si ale subordonatilor. In Romania de ce nu e posibil in conditiile in care exista cadre constitutional-juridice asemanatoare?

Sefii fac ce vor cu banii publici

O cauza ar fi acceptarea de catre Parlament si Consilii Locale a unor prevederi de cheltuire a banului public pline de generalitati, iar fondurile de rezerva si de urgenta lasate la indemana sefilor constituie pusculita fermecata folosita in scopuri politice si personale, asa cum s-a intamplat pe ultima suta de metri a Guvernului Ungureanu cu operatiunea “bani pentru campanie” (648.233.000 de lei noi).

Pentru ca nimeni nu a scos niciodata bani din buzunarul propriu pentru cumpararea ca la piata de consilieri, primari si parlamentari ai Opozitiei, or fondurile acestea au primit o destinatie ilegala, urmele banilor sunt cunoscute si trebuie date in vileag. Asta daca nu vrem sa ne plangem mereu de “clasa politica ticalosita”, de zoaie pe geam, traseism, tradare, achizitii, transfugi si furaciuni de bani publici.

Va fi loc de speranta?

Se intelege bine de ce se ajunge la sustragerea documentelor de serviciu, la stergerea urmelor activitatii ministeriale si financiare, dar simpla intelegere nu rezolva litigiul sau infractiunea. E nevoie de o ancheta la lumina zilei, de instrumentarea unor dosare, iar cine e vinovat va trebui sa raspunda.

Numai ca asta inseamna deja un nou model politic, unul bazat pe lege  si disciplina financiara, pe transparenta si pe onestitate si nu stiu daca noua Putere e dispusa sa-si sacrifice viitorul politic. Si nici daca propria clientela va fi fortata sa intre in legalitate.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu