Izvorul tămăduirii – obiceiuri şi tradiţii

• publicat la: 20 April 2012
Izvorul tămăduirii – obiceiuri şi tradiţii

In fiecare an, in prima vineri dupa Paşte, in Săptămâna Luminată, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Izvorul Tămăduirii, sărbătoare inchinată Maicii Domnului.

Numele sarbatorii, Izvorul Tămăduirii, aminteste de multe minuni petrecute cu mai mult de 1.500 de ani in urma, la Constantinopol, Istanbulul de azi.

Legenda spune ca, intr-una din zile, inainte de a ajunge imparat, Leon cel Mare se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului cand se intalneste cu un orb care-i cere apa. Cauta un izvor si nu-l gaseste, insa un glas, al Maicii Domnului, il sfatuieste pe Leon sa intre adanc in padure ca sa gaseasca apa cu care sa potoleasca setea orbului. Acelasi glas Ii mai spune sa spele fata orbului cu acea apa. Face intocmai cum i se spune si orbul incepe sa vada.

Leon n-a uitat intamplarile minunate ale acelei zile si, odata ajuns imparat, langa izvor a construit o biserica. Peste ani, insusi imparatul Iustinian, care suferea de o boala grea, s-a vindecat band apa din acel izvor. In semn de multumire, imparatul Iustinian a construit acolo o biserica si mai mare, distrusa de turci, la 1453.

Se spune ca, de-a lungul timpului, apa din acel izvor a vindecat multe boli, rani si suferinte.

Actuala biserica din Istanbul, numita Izvorul Tamaduirii, este o constructie din secolul al XIX-lea, la subsolul careia se mai afla un paraclis din secolul al V-lea unde si azi exista izvorul cu apa tamaduitoare din trecut, izvor care nu a secat niciodata.

Asa cum se obisnuieste la mai toate sarbatorile mari, la noi, la crestin-ortodocsi, exista traditii si obiceiuri care inca se mai practica de Izvorul Tamaduirii.

Astfel, dis-de-dimineata, credinciosii merg la biserica sa asiste la slujba de sfintire a apelor. Exista credinta ca cei care beau apa sfintita in aceasta zi, numita si agheasma sau aiasma, in unele locuri, se inzdravenesc si sunt protejati de boli si duhuri rele pentru un an intreg.

Dupa ce sfinteste apa, cunoscuta si sub denumirea de Aghiazma Mica, spre deosebire de Aghiazma Mare care se sfinteste numai o data in an, la Boboteaza, preotul ii stropeste pe credinciosi, in timp ce se canta troparul: “Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau.”

In unele zone din tara, inca se mai pastreaza obiceiul ca in aceasta zi preotii sa mearga la izvoarele de apa pentru a le sfinti ca nu cumva sa sece sau sa permita adapostirea duhurilor rele prin preajma lor.

Se crede, de asemenea, ca ziua Izvorului Tamaduirii este, pentru fantanari, cea mai buna zi din an. In aceasta zi, in adancuri, apele sunt zbuciumate, fac mult zgomot si izvoarele sunt mult mai usor de detectat.

Lasati un comentariu