Lumina Lumii

• publicat la: 21 April 2012
Lumina Lumii

Învierea lui Hristos a schimbat ontologic lumea.

Sacralitatea timpului a fost brodată prin zilele Deniilor din Săptămâna Mare, culminând cu Sfânta şi Marea Vineri, când în vremea Prohodului Sfântul Epitaf se afla în mijlocul bisericii înconjurat de cler şi credincioşi cu făcliile în mâini.

“ Neamurile toate / Laudă-ngropării / Ţi-aduc, Hristoase al meu / …Spaimă ia pe îngeri / De grozava-Ţi moarte / O, Făcător a toate !/…Pace în Biserici / Lumii mântuire / Prin inviere-Ţi dă-ne! / … Ceea ce-ai născut / Preacurată Fecioară, Viaţa, / Potoleşte dezbinarea-n Biserică / Şi dă pace, ca o bună, tuturor “.(Versuri din Prohod)

Slăvita Înviere – ca epicentru al praznicelor împărăteşti, prin măreţia sa luminează şi sfinţeşte cele din afară şi cele dinăuntru:   “ Ziua Învierii, şi să  ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Şi să  zicem  <<fraţilor>> şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm  toate pentru Înviere, şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. (din Căntările Învierii)

Asa cum premergătoare au fost săptămânile de pregătire în perioada Sfântului şi Marelui Post, de curăţire şi întremare spirituală, tot astfel şi zilele pascale au ecouri până la Ispas, Înalţarea Domnului, ceea ce înseamnă că întreaga existenţă este însoţită de salutul pascal : Hristos a înviat!, iar cultul divin are o frumuseţe sporită, deoarece toate slujbele oficiate  au înserate repetitiv troparul Învierii.

Specific săptămânii luminate sunt veşmintele albe din altar şi cele ale slujitorilor, iar uşile împărateşti şi diaconeşti de la iconostas, prin absenţa lor, simbolizează accesul la Împaraţia lui Dumnezeu, apoi  prin tradiţie ni se transmite că cei adormiţi în această săptămână au o lesne intrare in Rai. În acest context canoanele specifică faptul că din ziua Învierii nu se săvârşesc parastase, pomenirea celor adormiţi, până la duminica Tomii, întrucăt  toţi  au parte de inviere.

Mai puţin cunoscut este “Artosul” de la Paşte. Este o pâine ca o prescură cu valoare de anaforă ,ce poartă pecetea Învierii, de formă rotundă, pregătită în sâmbăta din săptămâna patimilor, cu  o rugăciune specială şi se stropeşte cu Aghiazmă Mare , apoi se aşează lângă icoana Învierii,spre închinare,  în dreapta iconostasului. În Muntenia şi Ardeal, “Artose” se numesc pâinile care se sfinţesc la Litie(slujba religioasă in care se binecuvintează prinoasele aduse ca jertfă).

La mănăstiri, în Bucovina, dupa sfânta liturghie din sâmbăta luminată, se merge cu “Artosul” la trapeze, fiind împărţit la obştea mănăstirii şi la credincioşii care sunt de faţă.

În istoria mântuirii cele mai importante momente sunt Învierea şi Naşterea Fiului dumnezeiesc, însă nu mai puţin lipsit de importanţă este şi rolul Maicii Domnului , ceea ce reiese din sărbătorile care  gravitează în jurul acestor praznice împărăteşti –anume, imediat după Naşterea Domnului sărbătorim Soborul Maicii Domnului pe 26 decembrie, precum şi iminent dupa Înviere, Izvorul Tămăduirii – o sărbătoare în cinstea Maicii Domnului.

Întegraţi în acest timp şi spaţiu sacru , elevii Şcolii cu clasele I-VIII nr. 3 Carei îşi manifestă bucuria pascală prin expoziţia iconografică  cu tematica PATIMILE SI INVIEREA DOMNULUI , realizată în pridvorul Catedralei “Eroii Neamului” din Carei, care va fi jurizată de sărbătoarea Înălţării Domnului de către preoţii parohi, iar premierea va avea loc în mod festiv cu ocazia Cincizecimii( Rusaliile).

Prof. Carmen-Maria Dindelegan

comentarii

de Costi la 26 April 2012 - 07:19

Frumos articol.Si expozitia de asemenea.

Lasati un comentariu