Mierea de albine monofloră şi puterile ei tămăduitoare

• publicat la: 8 May 2012
Mierea de albine monofloră şi puterile ei tămăduitoare

Până la descoperirea zahărului din trestie şi sfeclă, mierea de albine s-a folosit nu numai in alimentaţie, ca hrană, bautură şi conservant, ci şi în medicină şi ritualurile religioase.

Mierea de albine a fost primul aliment dulce folosit de om, dintotdeauna fiind preţuită pentru numeroasele sale calităţi nutritive şi terapeutice.

După plantele de la care albinele au adunat nectarul, mierea este monofloră şi polifloră. Mierea monofloră provine integral ori în cea mai mare parte de la o singură specie de plante şi aşa putem vorbi despre mierea de salcâm, de tei, rapiţă, floarea soarelui.

Mierea din flori de tei este unul dintre cele mai apreciate produse în toata lumea. Are o puternică aromă de tei, ca un parfum proaspăt, reflexe galben-aurii, uneori şi verzui, şi este fluidă. Mierea de tei are o puternică acţiune antibacteriană la nivelul căilor respiratorii.

Mierea de tei se recomandă pentru calmarea tusei, tratarea bronşitei şi, combinată cu lapte, pacienţilor tuberculoşi. Având un efect calmant, ca şi ceaiul făcut din flori de tei, mierea de albine se recomandă persoanelor care suferă de insomnie. Înainte de culcare, se poate bea o cană de lapte cald sau un ceai din flori de tei îndulcit cu miere de tei.

Mierea de salcâm are un conţinut mai mare de fructoză decât alte sortimente. Este un tonic general şi se foloseşte pentru calmarea tusei, în nevroze, gastrite ori ca aliment care întăreşte sistemul imunitar, de aceea nu ar trebui să lipsească din dieta zilnică, mai ales a copiilor.

De regulă, mierea de salcâm are o nuanţă foarte deschisă, variind de la incolor pana la galben deschis sau galben-pai. Are mirosul specific salcâmului şi, datorită conţinutului mai scăzut de zaharoză, se cristalizează mai greu. Daca se întamplă ca şi mierea de salcâm să se cristalizeze, nu e nicio problemă, e o dovada în plus că e naturală.

Albinele apreciază foarte mult florile galbene de rapiţă, culegând mari cantităţi de polen şi nectar, în luna mai, când planta este în floare, dacă rapiţa a fost însămânţată de cu toamnă. Mierea de rapiţă se cristalizează foarte repede datorită conţinutului mare de apă, cam 18%.

De aceea, mierea de rapiţă trebuie extrasă repede ca să nu se cristalizeze în faguri. Nu are un miros foarte plăcut, miroase a varză, în schimb are un gust delicios şi nu este prea dulce, cum este cea polifloră sau de tei.

În comerţ, mierea de rapiţă se gaseşte doar cristalizată, având aspectul unei creme. Mierea de rapiţă se recomandă persoanelor care suferă de boli de rinichi.

Mierea de floarea-soarelui are proprietăţi tonice, este afrodisiacă, întăreşte imunitatea şi are efect antibiotic. Are culoare galbenă, miros plăcut şi dulceaţă specifică. Se cristalizează mai repede decât alte sortimente de miere din cauza conţinutului mare de glucoză.

Mierea de floarea-soarelui este cea mai puternic energizată deoarece floarea ce urmareşte mereu soarele captează şi multă energie solară. Este singura miere care conţine lecitină în stare pură. Mierea de floarea-soarelui se recomandă în caz de anemie, stări de surmenaj, efort fizic şi intelectual. Elevii şi studenţii, cei care învaţă mult, ar trebui să consume zilnic două, trei linguriţe din această miere.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu