Activitatea ICR nu înseamnă vizionarea de casete porno

• publicat la: 26 June 2012
Activitatea ICR nu înseamnă vizionarea de casete porno

Politicianul Valeriu Zgonea scrie pe blog despre situația de la Institutul Cultural Român. „Activitatea ICR nu înseamnă implicarea dlui Patapievici în campania electorală din 2009, când viziona casete porno împreună cu preşedintele Traian Băsescu”, zice Zgonea.

„Mă surprinde faptul că trecerea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului României provoacă o polemică atât de furtunoasă. Nu ştiu cum poate fi considerată această iniţiativă o „politizare” a Institutului, când lucrurile stau exact pe dos. Guvernul doreşte depolitizarea ICR, care este în subordinea preşedintelui-jucător şi este condus de oameni care îi închină toată ziua osanale preşedintelui Băsescu.

Ştiu că activitatea ICR nu s-a redus la celebra expoziţie cu poneiul roz cu zvastică, nici la traducerea operelor prietenilor regimului Băsescu sau la promovarea unor foşti turnători ai Securităţii, pe banii contribuabililor români, trimişi să reprezinte societatea academică română la o şcoală de vară din Berlin, scriitoarea Herta Muller reproşând public acest lucru conducerii ICR. Activitatea ICR nu înseamnă implicarea dlui Patapievici în campania electorală din 2009, când viziona casete porno împreună cu preşedintele Traian Băsescu.

Sunt convins că nu întreaga instituţie a promovat în mod organizat o propagandă pro-prezidenţială. Însă şeful ICR şi colaboratorii săi apropiaţi, cunoscuţi drept „intelectualii lui Băsescu” plimbaţi la Neptun cu avionul prezidenţial, plătiţi bine din banii publici, au fost numiţi pe criterii de „simpatii” politice şi au demonstrat acest lucru cu vârf şi îndesat, oricât s-ar lamenta acum în postura de „victime”. Nu are rost să dau exemple, sunt nenumărate. Nu putem să îi criticăm pentru că îl laudă pe Traian Băsescu. Este opţiunea lor, este problema lor, au dreptul să laude pe cine vor, au libertatea de a scrie ce doresc, însă grav este că pentru aceste servicii au primit funcţii şi bani. Iar acum îşi apără privilegiile şi recompensele. Aşadar, nu cred că domnii în cauză, aşa-zise „voci independente”, sunt în măsură să dea cuiva lecţii de obiectivitate, de corectitudine şi moralitate. Aceşti domni au transformat ICR într-o instituţie de propagandă politică, iar acum strigă din gură de şarpe că Guvernul USL vrea să-i subordoneze politic, că sunt „epuraţi” politic dacă îi schimbă cineva din funcţii.

Nu îmi aduc aminte să fi fost vreun protest al oamenilor de cultură din România, în momentul în care scriitorul Augustin Buzura a fost schimbat de la conducerea ICR fără reţineri şi explicaţii adiacente, de către Traian Băsescu, imediat ce acesta s-a instalat la Cotroceni. Nimeni nu a scos vreo vorbă, nimeni nu a cerut „azil cultural”, nimeni nu a vorbit despre ingerinţele politicului în cultură.

Vreau să subliniez că USL nu doreşte politizarea Institutului Cultural Român sau a altor organisme publice.

Îngrijorător este faptul că, în România, controlul parlamentar asupra instituţiilor a ajuns să fie considerat un derapaj de la democraţie. Tocmai trecerea sub control parlamentar înseamnă revenirea la normalitate, pentru că Parlamentul reprezintă instanţa supremă a democraţiei.

Nu ne dorim altceva decât promovarea şi finanţarea proiectelor pe criterii de profesonalism şi fără intervenţii şi decizii politice, precum şi transparenţă în cheltuirea banilor publici. Şi pentru a ne lămuri pe deplin cum stau lucrurile, preiau sugestiile unor oameni de cultură şi ale jurnaliştilor, de a realiza, în Parlament, o dezbatere amplă, o analiză a activităţii ICR în ultimii 7 ani, discutând şi cu scriitorii şi artiştii finanţaţi consistent de ICR, văzând care e activitatea filialelor ICR din marile capitale ale lumii. Această analiză trebuie realizată pentru că este vorba despre o instituţie publică, cu un buget anual serios de vreo 10 milioane de euro, iar Curtea de Conturi a constatat nereguli importante în cheltuirea banilor publici. Prin urmare, se impune o evaluare corectă a situaţiei, fără implicaţii de natură subiectivă”, scrie pe blog Valeriu Zgonea.

sursa revistablogurilor

Lasati un comentariu