Sărbătoarea Sf.Anton de Padova la Carei

• publicat la: 16 June 2012
Sărbătoarea Sf.Anton de Padova la Carei

Există în viața fecărei biserici o zi din calendar în care își serbează ziua de naștere. Acea zi este hramul. Micuța și cocheta bisericuță cu hramul Sf. Anton de pe strada Gării, cum este cunoscută de careieni str. Independenței, și-a serbat Hramul săptămâna aceasta. Un eveniment atât de important te cheamă să iei parte, chiar dacă nu ești de aceeași confesiune. Așadar, greco-catolici, ortodocși și romano-catolici s-au înfrățit la o liturghie de celebrare a Hramului la care curtea bisericii sărbătorite s-a dovedit neîncăpătoare. Până și soarele nu s-a îndurat să se ascundă după nori, deși era nehotărât de dimineață. Nu vroia să se despartă de credincioșii veniți în număr  mare la Liturghie.

La altarul de vară frumos împodobit cu straie de sărbătoare,12 preoţi au înconjurat Sfânta Masă şi au oficiat împreună Liturghia,printre aceştia părintele vicar-foraneu al Bisericii Sf. Andrei din Carei,Radu Filip,pr.paroh Felician Buzgău,pr.Ionuţ Ichim,pr. paroh Mihai Vătămănelu-Oradea,pr.Eugen Sava,pr.paroh Cristian Bălan,pr.Daniel Iacob,hipodiacon George Demian,pr.paroh Alexandru Duma din Şilindru, jud. Bihor,pr.paroh Aurel Ilies din Bacau. Acesta din urmă a fost desemnat să ţină predica acestei înălţătoare prin simplitate  Liturghii.Răspunsurile au fost date de corul bisericii Sf.Anton de Padova.

O predică în care viața Sf. Anton a fost prezentată cu multe detalii pline de învățăminte a încărcat de emoție și speranță în mai bine sufletele celor prezenți.Patria acestui sfânt atât de iubit este Portugalia. S-a născut la Lisabona,îin ziua de 15 august 1195 din părinţi cu un bun statut social. La 15 ani a terminat studiile, după obiceiul acelor timpuri. Viaţa în lume îi părea periculoasă pentru mântuirea sufletului său. Cu învoierea părinţilor a fost primit în mănăstirea augustinienilor de lângă Lisabona. Fiind însa prea aproape de casa parintească şi de rude, care tot căutau să-l readucă în lume, el cere superiorilor să fie mutat la Coimbra.  Aici se trudeşte 10 ani, în duh călugăresc, ocupându-se cu rugăciunea şi studiile. Un eveniment major se petrece în viaţa sa prin anul 1220, când la Mănăstirea Coimbra, unde slujea, au fost aduse moaştele primilor martiri din recentul înfiinţat Ordin Franciscan. E vorba de grupul de călugari ce a fost trimis de Sfântul Francisc în Maroc pentru a predica Evanghelia printre musulmani. Sultanul Miramolin i-a arestat, le-a ciopârţit trupurile de vii şi i-a aruncat la câini. Aflând de jertfa lor, monahul Ferdinand, luminat şi cuprins de curaj, a trecut la franciscani la frageda vârstă de 25 de ani. Tradiţia spune că fraţii augustinieni, de care a decis să se despartă, i-au regretat adânc plecarea, dar s-au împăcat cu gândul că aceasta e voia Domnului. În loc de rămas bun, superiorul său a avut o premoniţie, spunându-i:  ”Mergi în pace, fiule, sunt sigur că te vei face sfânt”.

După un stagiu într-o mănăstire franciscană, unde s-a integrat ca fratele Anton, a cerut deja să plece în Africa pentru a-şi înlocui fraţii martiri. Ia corabia spre Maroc, dar în scurtă vreme se îmbolnăveşte şi e obligat să se întoarcă. Ca prin minune, o furtună se dezlănţuie pe mare şi vasul cu care călătorea naufragiază în Sicilia (Italia). Superiorii franciscani de acolo îl însărcineaăa, pentru început, cu slujba unui duhovnic la schitul Monte Paolo din zona Emilia. Silit să ţină, la scurt timp după aceea, o cuvântare ocazională către câţiva candidaţi la preoţie, uimeşte întreaga asistenţă cu elocinţa sa, astfel încât e numit predicator al întregii provincii. După această ieşire publică, vocaţia sa nu a mai putut fi ţinută ascunsă sub haina smereniei. În scurtă vreme devine docent în teologie.
În 1224 este trimis împotriva sectei albigenzilor în Franţa, unde predică şi învaţă la Montpellier şi la Toulouse. Sfânta tradiţie a bisericii spune că fratele Anton predica într-o limbă şi îl înţelegeau toate naţiile.  Cutreierând provincia, a ajuns pentru prima dată la Padova, unde a fost primit cu o dragoste deosebită de către confraţi. În apropierea acestui oraş se afla un schit mic, Campo San Pietro. Aici s-a retras în speranţa că se va mai linişti şi lumea va uita de succesul predicilor sale. Poporul însa l-a găsit, dar numai pentru scurt timp. Grav bolnav, a fost dus la mănăstirea Arcella din vecinatate, unde a murit sfânt după cum a trăit, în ziua de 13 iunie 1231, în vârstă de numai 36 ani.  Viaţa exemplară a acestui sfânt stă şi acum de model pentru toţi credincioşii de azi.

Pentru mine, practicant otodox, cel mai emoționat moment a fost sfințirea crinilor si binecuvantarea copiilor  în mijlocul crinilor care inconjurau statuia Sf.Anton.

Biserica este cu adevărat vie atunci când este plină de copii, iar miercuri dupa masa, Biserica Sf. Anton a fost plina de exuberanţa mulţimii de copii care au participat la liturghie alături de părinţii sau bunicii lor.

Mica agapă creștinească de după slujba religioasă a încheiat într-o atmosferă calda,prieteneasca,de familie unita, o după amiază în care natură și oameni au sărbătorit Hramul Bisericii Sf. Anton din Carei.

Nicoleta Latiş

comentarii

de othilia la 16 June 2012 - 20:42

Multumim tuturor care s-au implicat in frumoasa organizare si momentele autentice de fraternitate prin rugaciuni si cantari minunate. Am petrecut o dupa-amiaza sfanta si va suntem recunoscatori ca nu lasati aceste obiceiuri deosebite, cu sfintirea crinilor si a copiilor, sa se uite. Dumnezeu si Sfantul Anton sa va rasplateasca truda si sa va sporeasca harul!!! PACE SI BINE!

Lasati un comentariu